Punct și de la capăt. Gânduri după Brexit (2)

Publicat de actualitati-arad in 27 Jun, 2016 | Parerea ta

sr editAşa cum am menţionat şi în comentariul postat alăturat intervenţiei mele anterioare, am greşit atunci când am dat cifra ce reprezintă procentul de prezenţă la votul pentru Brexit.

S-a dovedit că au fost peste 70 % cei care au ales să meargă să voteze.

Fapt cu totul special dacă e să ne luăm după graba cu care David Cameron a ieşit în presă şi a felicitat electoratul britanic pentru această performanţă. Nu ştiu dacă i-a zis aşa, dar este limpede că (încă) premierul Marii Britanii a dorit să marcheze în mod special acest amănunt: spre deosebire de alte dăţi, mai mult sau mai puţin recente, acum englezii au ieşit la vot!

Rezultatul, în context, ar părea să nu conteze. Dar uite că, totuşi, contează! Şi încă foarte mult!

Vorbeam de democraţie ieri şi spuneam că ea este în suferinţă în ce priveşte componenta de reprezentativitate. Decurgând din vastul fenomen al absenteismului – înstăpânit de mai mulţi ani pe tot cuprinsul  Europei -, a ajuns să constituie regula tristă care impune, cum spuneam, o adevărată „dictatură a minorităţii”.

Harnică şi de vreme sculătoare, mai cu seama atunci când e de mers la vot…

Excepţia pe care ne-o aduce în discuţie votul pentru Brexit ne face să ne gândim la un alt element esenţial al democraţiei. Care e, şi el, în suferinţă. Din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai acut.

Mă refer la elementul „calitate” a participării la luarea deciziilor. Decizii prin care se materilizează, pas cu pas, acea putere pe care democraţia o dă în mâna poporului.

Simplu: pentru a avea puterea, poporul trebuie să ia parte – adică să participe efectiv – la procesul de luare a hotărârilor! Să îşi spună cuvâtul, cu subiect şi predicat, despre modul cum înţelege să fie exercitată puterea!

Democraţia participativă presupune o prezenţă efectivă dar şi activă, conştientă şi responsabilă, a oamenilor la luarea deciziilor. Care, până la urmă, îi privesc. Le afectează viaţa. Şi cea de zi cu zi, şi cea viitoare.

Problemele încep atunci când, chiar dacă stăm bine cu participarea efectivă –  numărul celor care iau parte la luarea deciziilor este suficient ca să asigure reprezentativitatea – ne împiedicăm la capitolul participare „activă”.

Ce vreau să spun cu asta? Că nu este suficient să dăm bine doar la numărătoare. E absolut necesar ca prezenţa poporului să aibă şi calitate. Bref: cei care votează să vrea şi să poată să ştie „ce” şi „pentru ce” votează. Măcar atât! Să aibă reprezentarea şi responsabilitatea cât mai exactă şi mai corectă a destinaţiei finale a votului lor şi să şi vrea ca votul lor să producă acel rezultat şi nu altul.

Ce fel de calitate să aibă un vot despre care, a doua zi, unii dintre britanici îşi ziceau că au crezut că ar fi fost doar o simulare?! Alţii au început să caute furibunzi pe Google ce mai e şi aia Uniune Europeană. Iar alţii au muşcat pur şi simplu la promisiunile unui Nigel Farage, liderul partidului de extremă dreaptă din Anglia.

Promisiuni despre care, chiar a doua zi după vot, Nigel Farage a recunoscut că sunt irealizabile. Şi că, în felul acesta, se dovedeşte că a minţit o grămadă de oameni. Care oameni, însă, au dovedit, prin felul cum au votat, că trăiesc într-o altă realitate, de vreme ce au putut să creadă balivernele antipaticului personaj!

Democraţia înseamnă vot. Dar nu oridecare. Nu vot pe cârnaţi, sarmale, saci cu cartofi sau cu fasole. Ori, pur şi simplu baliverne răspândite-n stânga şi-n dreapta de câini cu covrigi în coadă şi înghiţite cu voie bună, dis de dimineaţă, când ne înghesuim să fim primii la urne.

Nişte cutii, colea, să le umplem – harnici, cu ochii cârpiţi de somn ori gândul în cu totul altă parte  – cu hârtii. Şi ce dacă hârtiile acelea pot face diferenţa – şi chiar o fac – între bine şi rău, între bunăstare şi faliment. Între viaţă şi moarte.

Joi seară, în Marea Britanie, democraţia a mai făcut un pas greşit. Unul din numeroşii aşternuţi de-a lungul şi de-a latul unei Europe care, nu numai că nu-şi găseşte cadenţa, dar parcă şi-ar fi pierdut şi busola.

Vom fi fost destui ca să înţelegem toate aseta şi ca să-ncepem să ne gândim la ce vom face mâine?!

Silviu Rațiu

Iunie, 2016

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare