Sunt în orașul acesta câteva locuri unde ți-e greu să crezi că ai putea trăi fără să te gândești că ești supus unei pedepse din partea autorităților.
Și ajungi să te întrebi, cu ce or fi greșit oamenii care își duc viața în acele locuri de sunt așa năpăstuiți?
Uite, de pildă, strada Andrei Mureșanu.
E vorba, să fim de acord, de o arteră foarte circulată care, ca și amplasament, s-ar putea numi că e un loc „central”. Dar, mai ales, este o stradă care – în actuala organizare stradală din zonă – face legătura între unul din cartierele care, pe vremuri, era considerat ca fiind foarte „șic” de către arădenii get-beget și Bulevardul Revoluţiei.
Ca să nu vorbim de faptul că mulți dintre cei ce-și fac cumpărăturile în zona Kaufland aleg să iasă la bulevard tot pe acolo. Adică, o stradă pe care își văd de treabă sute de autoturisme în fiecare zi.
Să nu mai amintim de cei care locuiesc în casele ce o flanchează, din umbra unor castani ce au scăpat, numai ei știu cum, de operațiunea de „toaletare” criminală cu care ne-am pricopsit de când cu „prietenii” de la Universul Verde.
Ei bine, nici dacă-i vrei aproapelui tău tot răul din lume și n-o să vrei să-l lași să se aventureze – cu mașina, desigur – pe sus amintita stradă.
E peisaj lunar acolo, oameni buni, e imposibil de descris! Nici să fii asul așilor în mânuirea volanului și nu vei reuși să eviți toate craterele ce se cască pe o distanţă ce nu depășește un kilometru!
Moartrea telescoapelor, a mecanismului de direcție, dar și a articulațiilor celor ce ocupă loc în mașinile ghinioniste încercând să scape cât mai repede de această „vale a suspinelor” presărată, sunt sigur, de blesteme și înjurături cât cuprinde.
Și, totuși, să ne înțelegem, pe caricatura aceea tragică de drum – expresie a aiurelii care caracterizează politica de investiții în infrastructură a administrației locale – sunt nevoiți să se deplaseze sute, dacă nu cumva, mii de cetățeni ai acestui oraș. Care-și plătesc întocmai și la timp – sau măcar se străduie s-o facă – taxele și impozitele din care, nu-i așa, ar trebui să se găsească niscai mărunțiș și pentru repararea acestei străzi. Măcar.
Cu ce să fi greșit ei, cu ce să fi greșit toți cei care se confruntă zilnic cu astfel de mostre de incompetență sforăitoare, nu știm.
Sau poate totuși?
Iar dacă știm și tăcem, se cheamă că ne merităm soarta?
Așa pare, până una, alta.
Silviu Rațiu
Noiembrie, 2013
