Codul Civil privind efectele divorţului asupra copiilor, aplicabil anterior

Publicat de actualitati-arad in 19 Mar, 2013 | Parerea ta

noul cod civilPrevederile noului Cod civil (Cc) referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori sunt aplicabile şi cererilor de divorţ formulate înainte de intrarea în vigoare a noilor reglementări, a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).

“În şedinţa din 18 martie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în cauză, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie: Decizia nr.4 în dosarul nr.1/2013- admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 223 raportat la art. 39 alin.2 din Legea nr.71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, stabileşte că prevederile art. 396-404 din Noul Cod Civil, referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, sunt aplicabile şi cererilor de divorţ formulate înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil şi aflate pe rolul instanţelor de judecată în căile de atac”, se arată într-un comunicat al ICCJ.

Decizia este obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă. După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, în prezent, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.

Totodată, în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

Prin excepţie de la această regulă, tot în funcţie de interesul superior al copilului, instanţa poate stabili ca locuinţa minorului să fie la bunici, la alte rude, la terţe persoane, la o instituţie de ocrotire.

Stabilirea locuinţei copilului la aceste categorii de persoane este însă, condiţionată de acordul acestora. Ea constituie o măsură de excepţie, care se dispune doar atunci când, din diferite motive, locuinţa nu poate fi stabilită la părinte (de exemplu, părinţii minorului lucrează în străinătate, prestează munci ocazionale ce presupun deplasarea dintr-o localitate în alta, nu au o locuinţă statornică, etc.)

Aceste persoane au obligaţia de supraveghere a copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite ce privesc sănătatea, educaţia, învăţătura copilului.

Cu toate acestea, chiar dacă minorul are locuinţa la aceste persoane, drepturile cu privire la bunurile minorului, cele privitoare la persoana acestuia, altele decât cele expres prevăzute în sarcina celor la care locuieşte minorul, se exercită de către părinţi.

Dispoziţiile legale privitoare la exerciţiul autorităţii părinteşti, dreptul de vizită al părintelui separat de copilul său, locuinţa copilului, obligaţia de întreţinere a părinţilor sunt incidente şi în ipoteza în care copilul provine dintr-o căsătorie considerată desfăcută la momentul încheierii unei noi căsătorii, de către părintele copilului, ca urmare a declarării morţii soţului său.

citiţi mai mult pe mediafax.ro

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Din tara

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare