Sânzienele se serbează, în fiecare an, în 24 iunie, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
În credinţa populară, Sânzienele erau zâne bune, care umblau noaptea şi dădeau roadă holdelor.
La Covăsânţ
Ziua de Sânziene este prima sărbătoare de vară în calendarul popular. În această zi se fac cununiţe împletite din flori de sânziene cu drimoc sau cu usturoi şi măr dulce. Ele se pun în cuie pe peretele casei şi pe stâlpul de la poartă.
În trecut, se făceau cununiţe şi pentru fiecare membru al familiei şi se aruncau pe casă şi pentru cel a cărei coroniţă cădea se considera că nu-i semn bun.
Până la Sânziene era interzis să se taie mere cu cuţitul, „ca să nu bată piatra”.
La Păuliş
Sânzienele – Drăgaica (dezlegare la peşte) este sărbătoarea specifică fetelor, care îşi puneau sub pernă coroniţe de flori împletite de ele de cu seara pentru a-şi visa alesul inimii.
În ziua de Sânziene, fetele necăsătorite şi femeile mai tinere împleteau cununi de sânziene, pe care le agăţau pe poartă, pe cruci la cimitir sau le duceau la biserică.
Gospodinele caselor din comună pregăteau o coroniţă pe care o aşezau pe poartă ori pe faţada casei. Împleteau, de asemenea, coroniţe pentru fiecare membru al familiei, iar aceste coroniţe se aruncau pe acoperişul caselor. Se credea că membrul familiei a cărui coroniţă a căzut de pe acoperiş va avea o viaţă mai scurtă.
La Şepreuş
Ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută popular ca ziua de Sânziene reprezintă miezul verii, din acestă zi, vara se îndreaptă spre iarnă.
În Şepreuş, în acestă zi se fac cununi din flori de sânziene şi se duc la cimitir şi se pun pe morminţi, la cruci.
La Şimand
De Sânziene se făceau coroane din flori de sânziene, care se aruncau pe casă.
Se credea că cel a cărui coroniţă cădea de pe casă, va muri în scurt timp.
La Miniş
Sărbătoarea Sânzienelor avea şi ea ritualul ei, fetele îşi puneau de cu seară flori de sânzâiene sub pernă pentru a-şi visa alesul inimii.
În ziua sărbătorii, femeile şi fetele împleteau cununi de sânzâiene pe care le agăţau pe poartă, pe cruci la cimitir sau le duceau la biserică.
La Căprioara
La Sânziene se culeg florile cu acelaşi nume, se fac coroniţe şi se pun pe porţile caselor.
La Şicula
În această zi se obişnuieşte să se agaţe la poarta dinspre uliţă, coroniţe din flori de sânzâiene, iar femeile care au numele de Ana şi Sânziana îşi serbau onomastica.
Uneori aceste coroniţe erau aruncate peste casă. Dacă coroniţa rămânea pe casă se credea că fetele se vor mărita în decursul acelui an, iar dacă cădea jos, înseamnă că mai trebuie să aştepte un an.
Sensul sărbătorii putea fi unul augural, legat de bunăstarea casei şi de viitorul fericit al fetelor.
Fetele mari aduc de pe câmp „snopi de sânziene”, pe care îi împletesc în cununi, care sunt puse, pentru norocul vitelor la uşa grajdului, pe parii gardurilor sau la uşa uliţei, unde rămân până anul viitor. Coroniţa mai este comparată cu soarele.
La Nadăș
Ca şi în alte părţi, de Sânziene se împleteau cununi ce se agăţau la porţile caselor, iar la uşile de la grajduri se atârnau crenguţe de rug, cu credinţa străveche conform căreia în acest fel erau îndepărtate moroanele care puteau lua laptele de la vaci.
La Secusigiu
În ajun se adună flori de Sânziene din care se fac cununi şi se atârnă într-un cui la poartă sau pe faţada casei, în credinţa că aceste plante cu valenţe magice ţin la distanţă de gospodărie forţele malefice. Ele sunt lăsate acolo până se distrug singure.
Un alt obicei practicat încă în sat la Sânziene prin anii 1930-1935, de data aceasta de sondare a viitorului, consta din înfigerea la streşina casei a unor fire de floare, numite cu numele fiecărui membru al familiei, în ordinea vârstei. A cui floare cădea mai repede se credea că va muri mai repede.
În cartierul Micălaca
În ajun de Sânziene se făceau cununi din flori de sânziene şi se duceau la cimitir şi se puneau la cruci.
Obiceiul se mai păstrează şi astăzi.
În cartierul Gai
La Sânziene se culegeau florile galbene cu acelaşi nume din care se împleteau coroniţe rotunde care se atârnau pe cuiul bătut în perete odată cu ridicarea casei.
Suportul coroniţei se fixa pe faţada imobilului, pe locul unde lovea pentru prima dată lumina razelor solare sau lângă intrarea principală.
surse:
Monografia comunei Covăsânț, Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi, Editura Mirador 2012
Virigil Valea, Miniş – Istorie şi cultură, Editura Concordia, 2011
Doru Sinaci, Rodica Colta, Dimitrie Otavă, Monografia Comunei Şimand
Rodica Colta, Doru Sinaci, Ioan Traia – Căprioara.Monografie, Editura Mirador, 2011
Monografia comunei Păuliș, Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster, Editura Mirador 2010
Monografia comunei Șepreuș, Rodica Colta, Doru Sinaci, Editura Mirador 2010
Şicula – monografie etnografică, Morariu M. Radu Ioan, Oradea 2005
Ioan Biriș, Nadăș – țara Zărandului, Editura Gutenberg Univers 2017
Doru Sinaci, Rodica Colta, Monografie Secusigiu
Monografiile oraşului Arad – Cartierul Gai, Volumul I, prof. Horia Truţă
Ziua de Sânziene sau Drăgaica – tradiții, obiceiuri și superstiții
