Monografii: Şezătorile la Mişca

Publicat de actualitati-arad in 07 Jan, 2017 | Parerea ta

arad-300x1701111111111131111111111La şezătorile din Mişca erau munci de întrajutorare între mai multe fete însoţite şi feciori ce ajutau şi ei cu ce puteau.

Muncile desfăşurate în cadrul şezătorilor erau pregătitul iţelor, torsul cânepii, pregătitul ţevilor cu socala, ştricălitul, croşetatul, depănarea jirebiilor, pregătirea mânjelii (apretarea cu o pastă fluidă rezultată din tărâţe şi fãină de mălai).

De regulă, feciorii soseau mai târziu şi fetele îi pofteau cu următoarele strigături în funcţie de fizionomia feciorului:

„Măi bădiţă păr sucit,

Stai la noi dac-ai venit,

Ia-ţi un scăunel de fag

Şi te aşează und’ ţi-e drag”,

sau cu următorul îndemn:

„Ia-ţi un scăunel de tei

Şi te-aşeaz unde vrei,

Nu şedea aşa pe ducă

Că îmi faci umbră la furcă!”.

Şezătorile se compuneau din două tabere, prima formată din feciorii cei mai tineri, începătorii, iar a doua compusă din cei mai experimentaţi în şezători şi mai în vârstă.

Munca era întreţinută spiritual prin diverse cântece, strigături şi jocuri practicate întru amuzamentul celor prezenţi, iar cântecele, prin conţinut, anticipau momentul căsătoriei, de exemplu:

„Creşti pădure şi te-ndeasă

numai’ loc de-o casă-mi lasă,

loc de-o casă şi-o cărare

să mă duc cu mândra-n vale,

loc de-o casă şi-o pădure

să mă duc cu mândra-n lume”

sau:

„rozmarin în colţul mesei,

au cum plâng ochii miresei”.

Unele fete, nemulţumite de absenţa feciorului dorit grăiau următoarea strigătură:

„Luna-i sus,

badea s-o dus

la fetele cele de sus,

luna-i jos,

badea s-o-ntors

la fetele cele de jos”.

Printre jocurile cele mai des frecventate în cadrul şezătorilor era jocul de-a „ciuberele”, cel pedepsit trebuia să care stând în poziţia pe genunchi şi coate, în spinare doi feciori care se echilibrau pe spatele celui ce căra apucându-se reciproc de talpa picioarelor, imitând un măgar ce căra două ciubere.

Un alt joc era numit „de-a fântânuţa”: printr-o regulă anume, câte-o fată era numită şi trebuia să stea ghemuită legată la ochi într-un anume loc din încăpere, de regulă în centrul acesteia şi feciorii se învârteau în cerc după ea, pe cine se nimerea să-l atingă cu palma trebuia să o ridice din aşa presupusa fântână şi drept răsplată fata trebuia să sărute feciorul.

Tot în cadrul şezătorilor, obiceiul era ca la părăsirea acestora de un fecior, la ieşire acesta trebuia să fie însoţit de o fată, însă câte-odată în loc de recompensa unui sărut dat de faţă (conform cu comportamentul) risca să mai fie şi pălmuit; tot datorită isteţimii lor, fetele, după ce reveneau în şezătoare, îl bârfeau pe câte-un fecior că este „mutălău” şi „a stat pe timpul discuţiilor de afară cu mâinile subsuoară”.

Tot în timpul şezătorilor, feciorii mai bătrâni instruiau şi pe cei tineri să fure fetelor fusele, croşetele, obiectele cu care lucrau şi, conform regulii, acestea îşi obţineau înapoi obiectul în schimbul unui sărut dat feciorului cu pricina.

Alte jocuri copilăreşti ce umpleau timpul liber al tinerilor erau jocul de-a „griţarii la groapă” (banii care erau mai aproape de groapă puteau fi împinşi şi cu unghia) şi jocul de-a „bumbii la căput” în care în locul griţarilor se juca cu bumbi (nasturi).

Jocul de-a „poarca”, (din cinci în cinci metri erau locuri numite hază (scobituri în pământ) şi în mijloc o groapă având o dimensiune corespunzătoare cu cât încap picioarele unei persoane; porcarul mergea să aducă „lopta” (minge din păr de cal), s-o bage în „homoruşcă” (în groapa din mijloc), lopta fiind trimisă cu o bâtă cu o lungime de 1 – 1,5 m către una din haze şi în a cui hază nimerea cel ce era vizavi aducea lopta la marcator, dacă se întâmpla ca marcatorul să nu nimerească haza atunci se schimbau rolurile şi intra la marcat cel din hază.

sursa: Mişca – studii monografice, Editura Mirador 2004

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare