Ziarul electronic al arădenilor

Monografii: Preparate din bucătăria măcenilor

monografiiLocuitorii comunei arădene Macea consumau, în trecut, în timpul iernii, cu proponderență, carne și mezeluri de porc, iar vara erau preparate mâncăruri pe bază de legume și crudități.

Iarna

În primul rând, notăm proaspăta d’i porc, porc tăiat după Sfântul Niculae până la Ignat.

Porcul era pârjolit cu paie, apoi despicat și tranșat: șoancă, pecie, cărmăladă, coaste – toate puse apoi în troacă, la saramură și folosite, iarna, la diferite mâncăruri: crumpe cu coaste, cărmăladă cu sos d’i hireran sau părădăici, pecie cu curechi mânânțăl, acru, sau coaste în dobă sau cu păsulă, toate asezonate cu acreală: lebenițuțe acre, piparcă cu curechi, piparcă ghioabă (albă, grasă), ceapă bătută în sare, în dosoi;

Supe preparate iarna: zamă d’i păsulă, zamă d’i părădaică cu cârnaț afumat, zamă d’i carne (porc, oaie, vită);

Felul doi, preparat tot iarna: friptură de porc, cârnaț, cârdăboș în dobă, carne cu ou (șniþele), carne fiartă de oaie cu sos, morcovi în sos ți prestenap.

În zilele de lucru, dar și de post, măcenii consumau: crumpe în dobă cu oloi d’i ludaie, crumpe cu păntăloni, pită cu oloi, clisă neafumată, înghețată și cârnaț afumat tăiet strâjele, maioș, chișcă (tobă), iar ca mâncare caldă: crumpe sfârâite, păsulă groasă, tăițăi cu mac, tăițâi sfârâiți, taște cu prai sau cu brânză, curechi umplut.

Deci, se poate observa că baza mâncărurilor o constituia porcul tăiat și pârjolit cu paie din stog și preparatele: cârnaț, sfarclă (chișcă), maioș, clisă opărită, sălam.

Primăvara

Și în acest anotimp putem vedea că se continuă același mod de a mânca, adică produsele rămase din iarnă, afumate (șunca de Paști).

Dar cruditățile aveau să ia locul bucatelor de porc: zama d’i borșeu cu boți, ceapa verde, curechi d’i ludaie cu zămăchișe, zama d’i păsulă, păsulă cu rântaș.

De Paști, era nelipsit mielul, dar gătit simplu, friptură și tocană.

Ca supă, era supa de găină cu gârtene sau de porc cu tășcuțe.

Vara

Vara, legumele și cruditățile erau pe primul loc: cartofii noi, adică crumpe sfârâite cu petrinjel, tocană d’i crumpe cu pită moale, fașirt din piept de pui, păsulă verde cu lapte prins, ludăiță friptă cu ou, curechi di ludaie, pipărci umplute, curechi cu zamă d’i părădaică și carne d’i oaie, șelată grasă, cu jumeră d’i porc, tocană d’i pui, tășcuță cu curechi, tăiete cu pintenu, mămăligă cu jumeră de rață (gâscă) grasă, sau cu must, tărhană sfârâită, crumpe sfârâite cu aluat.

Toamna

Apropiindu-se frigul, mâncarea se aseamănă cu cea din iarnă, deoarece acum se puneau la adăpost bucatele de peste an.

În zilele de miercuri sau vineri se gătea: zamă d’i crumpe, tăițăi lați, cu brânză și sfãrmuri molcuțe, crogne dospite, tăițăi cu mac și nucă, rață sau gâscă grasă, care nu se țineau până la Crăciun.

Deserturile

Erau pe bază din aluat făcut în casă (dospite, coardă cu mac, nucă, prai, brânză, cuglof sau chifle cu prai).

Apoi, erau „sucite-n țucur” (un fel de chifle dar nu dospite decât puțin, tăvălite prin zahăr), plăcintă cu mășina (în forme), plăcinte cu miere, cu mere, cu brânză, nucă sau mac, doauă păstăolaltă, crèmeș, pogăciță (se preparau la tăierea porcului), turtele cu „fărină” cât… cuprinde, și cu sologari, plăcintă cu fragi, tăiete-n forme, cu țucur deasupra sau nucă.

Ca un deliciu, era mălai-coarda (plăcintă cu mălai și prai), ruptele din pită, ploțu, pișcota, plăcinta dulce cu ludaie, curechi, brânză dulce și torta. Mai târziu, s-au preparat prăjiturile „Călin” și „Televizor”.

Lactate

La Macea, se consumau laptele proaspăt cu pită (de vacă sau capră), fierbinte, laptele prins, în oale de lut, înșirate pă gard, brânza dulce sau sfărmată din putină, telemeaua.

Fructe

Măcenii le consumau pe cele din gredina proprie, dar iarna, sub formă de troc, luau mere, pere sau prune ploață din carele pădurenilor care treceau prin sat, pe străzi și strigau: „Hai la meră și la peră și la doaje d’i ciuberă!”.

Aceștia aduceau și mături, coșeri d’i nuiele (d’i paie) sau de brâncă. Iarna măcenii consumau ludaie friptă, cucuruz boabe fiert, gutui coapte.

Pâinea

Era o sărbătoare în adevăratul sens prepararea pâinii. De cu seară, în troacă, se lăsa fărina să se încălzească, la temperature camerei.

Apoi, dis-de-dimineață, se punea la dospit (după ce se frământa, de „asuda” grinda). Aluatul se împărțea în bucăți mari, apoi se așeza în tăpsâi anume, mari. Pentru lipii (lipieșe) erau tăpsâi mici sau ce era la îndemână (laboșe, crăstoane). Pentru copii, se făceau „rupte din pită, cocoroadă (cu brânză sărată, cu prai).

Pita se cocea, cu clop (coacerea îi dădea o culoare neagră pe deasupra), sau cu cursură, atunci când, dospită bine, curgea puțin din tăpsâie. Și fiecare se zbătea s-apuce o îmbucătură.

Seara (sau la mneaz) se servea pită moale cu tocană d’i crumpe (rareori și pui).

sursa: Rodica R. Cândea, Mărturii Măcene, Editura Guttneberg Univers, 2011

Share Button

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.