Monografii: Portul popular tradițional din Pecica

Publicat de actualitati-arad in 04 Feb, 2017 | Parerea ta

Costumul popular de la Pecica, atât cel femeiesc, cât şi cel bărbătesc, este o combinaţie între ce găsim în Ţara Crişurilor şi în Banat, locuri de unde au coborât/urcat, viitorii locuitori ai localităţii.

Costumul femeiesc se compune din: „poale”, cusute cu „cipcă” sau „slinguiţe”, largi, care se purtau pe sub „sugnă”, ce acoperea corpul de la mijloc în jos, fiind decorată cu borduri cusute, chiar şi acelea din material „dă cumpărat”.

„Spătoiu” (cămaşa), confecţionat din material foarte fin („dă tinari”), avea cusături florale doar pe mâneci (alb pe alb/galben şi mai târziu cu fir de aur), care ieşeau de sub „tieptari”-ul, ce se încheia cu nişte clame de argint sau de aur, realizat din acelaşi material („cârtiţă” – catifea foarte fină) ca şi sugna/„zaghia”. În cazul tinerelor, „sugna” şi „spătoiu” erau o singură piesă.

Pe cap, femeile mai în vârstă, căsătorite, purtau „cârpă” (batic) care se lega sub bărbie. Era un sacrilegiu ca o femeie să apară fără cârpă/„zaghie” în public. Tinerele, doar în vreme friguroasă, aveau capul acoperit, în rest nu.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, au fost adoptate în costumul femeiesc tot felul de materiale ieşite din fabrici ce erau cusute după modele germane/ungureşti.

Un cântec local atestă această realitate:

„Vinde mamă crumpile

Şi-m’ cumpără zadie

Vinde mama cucuruz

Şi-m’cumpără japan-blues”.

În vreme răcoroasă, toamna şi iarna, femeile îmbrăcau „cârpă după cap” (din lână), cojoace din blană de oaie asemeni bărbaţilor, şi în picioare, în locul păpucilor, cizme (negre/roşii), ori „ţâpele” (cu tureac mai sus de gleznă).

S-au adoptat, mai recent „viganu”, „viziclu” ş.a., „şuferinii” (salbă din monede de aur/argint, ce a devenit un argument pentru starea economică a familiei căreia-i aparţinea purtătoarea).

Portul bărbătesc – de vară – se compunea din izmene (foarte largi), cămaşă cu 10 – 15 cm mai lungă de la brâu, cu gură ce se încheia, la tineri, cu nasturi, şi cu „chentari” în cazul bătrânilor, cu guler la cei dintâi şi fără guler la bătrâni. Şi izmenele şi cămăşile de sărbători erau cu cusături (alb pe alb) – pe piept – ornamentate.

Peste izmene, bărbaţii purtau şi „zadie” (albastră, de lucru, şi albă, de sărbători), iar bustul era îmbrăcat cu „zobon” (negru pentru bătrâni şi mai deschis, din material „dă cumpărat”, pentru tineri). În picioare purtau păpuci la lucru/„ciuzli“, iar pe cap pălărie („clop dă păr”/„clop dă paie”).

Portul bărbătesc – de iarnă – comporta  „cioarecii” şi „sumanul”, căciula de piele de oaie neagră.

Se purtau şi „tieptare” de blană, fie deschise, fie închise, încheiate într-o parte cu nasturi de piele pe umăr şi sub braţul stâng. Erau frumos ornamentate precum cojoacele. În picioare, cizme cu tureci tari cei mai tineri, sau moi, cei bătrâni.

Şi în portul bărbătesc ca şi-n cel femeiesc şi-au făcut loc elemente „dă cumpărat” („nădragi priceşi”). Interesant de observat că, atât tinerii, cât şi bătrânii, purtau mustaţă, iar bătrânii şi părul lung.

În timpul iernii îmbrăcau şi „bundă” (până la călcâie) şi aceasta foarte frumos cusută, asemeni cojoacelor; şi pe vreme ploioasă purtau „buhai” (neornamentat, lăsat la culoarea lânii – albă/seină). Căciula şi, mai apoi, gulerul de la „iancăl”, erau şi din blană scumpă „dă Astrahan”.

După Primul Război Mondial, îmbrăcămintea „s-o domnit” şi-n cazul locuitorilor din Pecica, ori că erau oameni mai şcoliţi, ori că erau simpli ţărani.

Costumul popular a rămas să fie folosit doar la ocazii mai deosebite, fie de către tineri, fie de către copii sau bătrâni.

sursa: Monografia Pecica, 2007

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20
apiland.ro
Carturesti.ro

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare