Monografii: Portul popular în Micălaca

Publicat de actualitati-arad in 08 Aug, 2015 | Parerea ta

monografiiCostumul tradiţional purtat de locuitorii Micălăcii până după al Doilea Război Mondial a fost în mare parte lucrat de femei, în casă.

Bărbaţii umblau vara cu cămaşă cusută pe piept şi la guler cu diverse motive florale, alb pe alb, şi cu izmene largi, din 8 laţi, – ambele făcute din pânză de bumbac ţesută la război – şi cu laibăr negru cu bumbi metalici de alamă.

Iarna purtau cioareci, pieptar de oaie cusut cu flori şi şubă, din lână ţesută în patru iţe.

Şuba era ornamentată la piept şi la buzunare cu motive florale, cusute pe postav negru, şi ornamentate, de jur împrejur, cu „pui negri”.

Tot din garderoba de iarnă făcea parte şi bunda lungă, ornamentată, ca şi pieptarul, cu motive florale, şi căciula neagră de miel. În picioare aveau cizme la sărbători şi bocanci sau opinci în zilele de lucru.

Portul femeilor a fost format, iniţial, din spătoi şi poale, zadie, zobon iar mai târziu din cămaşă, poale, rochie, zadie, viziclu. Spătoiul era ornamentat pe mâneci cu flori din mătase albă sau colorată, iar la gât cu „şlari”(colţi).

Mânecile se terminau cu broderie şi dantelă. Poalele largi erau ornamentate în partea de jos cu broderie. Peste ele se lua rochia din lână sau mătasă, plisată în pături. Cele mai înstărite aveau haine „mulărite” (din mătase natural chinezească, cumpărată de la jidovi).

Peste spătoi se îmbrăca un zobon cu fir, ce se închidea cu cheutori din argint iar iarna „cheptar” scurt, răscroit adânc, cusut cu flori pe toată suprafaţa şi închis tot cu catarame mari.

Peste acesta, la începutul secolului XX, se mai purta şi o cârpă după cap din mătasă colorată, legată la spate. La gât purtau bani de aur sau salbe cu taleri puşi pe panglică şi mărgele iar pe cap “cârpe cu pană dă plis”.

Femeile măritate aveau părul strâns într-un conci, ţinut de o ceapţă. În zile de sărbătoare fetele de măritat îmbrăcau haine albe de mătasă, „înforfoiate” cu mai multe jupoane.

Miresele aveau şi ele haine mulărite de culoare deschisă, părul era încreţit, „cu apă cu ţucur” sau cu fierul cald, de o femeie care se ocupa cu îmbrăcarea mireselor, iar pe cap purtau coroană înaltă cu flori dese, asemeni spicelor, făcute din ceară.

Aceste coroane se păstrau după nuntă în cutii de lemn cu geam de sticlă, pe perete. În picioare, femeile erau încălţate cu pantofi negri de catifea. Iarna peste haine luau bundiţă din oaie, îmbrăcată în catifea, sau ciurac.

Cu vremea, vechiul port ţărănesc a început să dispară, încât, prin anii 1950- 1960, mai putrau şube la sărbători doar bătrânii.

În schimb, haine mulărite şi cârpe cu pană de plis mai poartă şi azi unele femei, duminica la biserică.

sursa: Augustin Mureşan, Doru Sinaci, Rodica Colta, Fecicia Oarcea, Micălaca – monografie, Editura Mirador 2010

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare