Monografii: Paștile morților, în județul Arad

Publicat de actualitati-arad in 22 Apr, 2017 | Parerea ta

monografiiPaştile Morţilor este o sărbătoare populară cu dată mobilă, celebrată în prima duminică după Paști și numită Duminica Tomii. Este o sărbătoare dedicată morţilor, o zi în care se fac pomeni.

La Bârsa

Este foarte greu de stabilit vechimea obiceiului numit „druscele”, care se desfăşoară, an de an, în localitatea Bârsa, în Duminica Tomii, prima după sărbătoarea Paştilor.

Femeile merg dimineaţa la biserică şi „aduc paus”. Pausul este un colac ce se dă pomană de ziua morţilor celor ce sunt prezenţi la slujba religioasă în acea zi. Pe vremuri, după împărţirea colacilor urma o petrecere, cu joc şi muzică în bătătura bisericii. În perioada interbelică, după apariţia Căminului cultural, după paus, femeile (tinere, bătrâne, mări tate sau nu) se îndreaptă spre Căminul cultural. Acolo druşcele (femeile) se ospătează cu vinars, mănâncă ce au adus de acasă şi joacă în ritmurile unui taraf tocmit din vreme.

Bărbaţii nu au ce să căute la petrecerea lor deoarece praznicul este exclusiv feminin. Şi, totuşi, uneori mai merge şi câte un bărbat care evident nu scapă de ironiile şi mustrările druşcelor pentru îndrăzneala lui. Femeile cântă, joacă, chiuie într-una până la apusul soarelui când, de obicei, se întorc acasă nu rareori pe două cărări.

În vremea asta bărbaţii stau la crâşma satului ori se ocupă de treburile gospodăreşti.

În fiecare an druşcelele se organizează de o femeie din sat care trebuie să ştie cânta, juca şi chiui. Până acum câţiva ani trăia la Bârsa Baba Cuca (o chema Ţica Elena, născută în 1907). De la ea a rămas una din strigăturile pe care toate femeile de azi o ţin minte:

„Ţupa ţupa pe podele

Dulce-i jocul la druşcele;

Joacă mama, joacă fata

Şi bunica şi nepoata.”

La Șicula

În trecut, se ţinea şi în Şicula Paştile Morţilor, iar pomana se dădea acasă copiilor, cărora li se dădea să mânânce lapte cu pâine, sau cine nu avea lapte, le dădea altceva.

În ultimele decenii, Paştile Morţilor se serbează în Duminica Tomii, când se aduc ofrandele la cimitir.

Masa de pomană are cu dublu rol, de a asigura legătura cu cu generaţiile ascendente şi cu generaţia în viaţă. Se spune că viii au nevoie de morţi, pentru a veghea asupra însămânţărilor şi recoltelor.

Se obișnuieşte ca la Paştile Morţilor preotul să facă o slujbă de pomenire şi să stropească cu apă sfinţită mormintele. Acum, ca şi la Paşti, se dau copiilor ouă roşii.

Între Paşti şi Paştele Morţilor, miercurea, există un obicei la Şicula, când preotul şi laicii ies din biserică cu crucea în faţă şi 6 prapuri şi merg pe hotar, unde fac o slujbă ca să nu „bată chiatra” (grindina).

Aici se fac câte şase cununi din fire de grâu şi se pun la prapuri. După terminarea ceremonialului religios, acestea se aruncă peste holde, pentru a le feri de grindină.

La Șepreuș

În prima duminică după Paști se merge și azi la cimitir, se face o slujbă, în care sunt pomeniți toți morții, apoi se sfințesc mormintele și se dă de pomană ouă roșii.

La romii căldărari din localitate, această pomană este excesivă. Aduc la cimitir prăjituri, torturi, bere.

La Secusigiu

În Cimitirul de la Borconi se merge în Duminica Tomii. Sătenii duc de pomană colaci şi ouă roşii: „La Paştile morţâlor să mere la cimitir, să face slujbă la crucea mare care îi în cimitir şi atunci mere popa la fiecare şi sfinţeşte mormântu şi ce duci dă pomană şi vin. Înainte apă s-o dus, mere cu bocalu tătă lumea” – spune Viorica Ardelean.

După masă, finii se duc la nănaşi cu colac, ouă roşii şi plăcintă.

La Macea

Paștile Morților cuprinde un ritual în Duminica Tomii practicat și azi. La cimitir se adună localnicii, după slujba de dimineață și masa de prânz, pentru a cinsti memoria celor plecați în lumea umbrelor. Cine dorea, preotul săvârșea slujba chiar și la crucea celui plecat.

Dacă nu, se făcea un pomelnic, timp în care corul slujea „Christos a înviat din morți” (la Macea exista o varianta locală), de trei ori. Apoi se dădeau de pomană ouă roșii și colac de casă.

La Nadăș

La o săptămână după Paşti, în ziua de luni, se făcea slujba morţilor la cimitir, ziua aceasta fiind numită Druştele. Acum se făceau multe parastase, slujbe de pomenire a morţilor şi de sfinţire a mormintelor, iar după aceea se ofereau celor prezenţi plăcinte şi câte un pahar de răcie.

În Sânicolaul Mic

Credincioşii din Sânicolaul Mic îşi pomenesc morţii pregătind pomeni, care constau în colaci, colivă şi altele, pe care le aduc la cimitire, fiecare la mormintele rudelor sale.

După terminarea slujbei la biserică, la cimitir se organizau slujbe pentru pomenirea morţilor. Aceste slujbe se făceau de regulă la troiţa anume amenajată în cimitir, după care preotul, la solicitarea rudelor celor dispăruţi, mergea la morminte, unde făcea slujbe pentru odihna morţilor şi iertarea păcatelor. Se sfinţeau cruci proaspăt ridicate, se făceau parastase şi alte pomeniri de morţi.

După terminarea slujbelor pe la morminte, pomenile aduse erau împărţite rudelor şi celor săraci. De obicei se rosteau de ambele părţi cuvintele: „Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace“.

surse:

Bârsa, comuna din Țara Zărandului, Ioan Godea, Editura Mirador, Arad, 2012

Șicula – monografie etnografică, Morariu M.Radu Ioan, Oradea, 2005

Monografia comunei Șepreuș, Rodica Colta, Doru Sinaci, Editura Mirador 2010

Doru Sinaci, Rodica Colta, Monografie Secusigiu

Floare R. Cândea, Macea – Vatră, chipuri, rânduieli, Editura Gutenberg Univers 2013

Ioan Biriș, Nadăș – țara Zărandului, Editura Gutenberg univers 2017

Sânicolaul Mic, așezarea cu cinci cimitire, Vasile Motocea, Editura Mirador 2012

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare