Monografii: Obiceiuri și tradiții la Petriș

Publicat de actualitati-arad in 11 Feb, 2017 | Parerea ta

Ca mai în toate satele românești și în satele de pe Valea Petrișului obiceiurile au ocupat un loc important în viața locuitorilor.

Băbăruța

Este un obicei prin care se invocă ploaia în anotimpurile secetoase, fiind atestat în toate ținuturile țãrii.

În Moldova este cunoscut sub numele de „păpălugă”, „păpărugă”, „băbăludă”, „băbăruță”, în Transilvania și Banat „dodoloaie”, în Crișana „dodolițã”. Pe Valea Petrișului, în satul Corbești, termenul folosit este acela de „Băbăruță”.

Se alege un fecior înfășurat peste cămașă cu ghirlande de frunze (iederă). Acesta va fi complet înfășurat în iederă și va primi numele de Băbăruță. Selecția are la bază criteriul purității, al nevinovăției, singura garanție deplină a eficienței ritualului.

„Băbăruța“ este înconjurată de feciori și fete, toți purtând în mână cârcege umplute cu apă.

Desfășurarea ceremonialului este simplă. „Băbăruța”, împreună cu însoțitorii, străbate localitatea de la un capăt la altul, trecând pe la fiecare gospodărie, oprindu-se în „ocol”, unde cântă versurile invocatoare ale ploii:

„Băbăruță, ruță, ploaie Doamne, ploaie!

Să curgă pâraie, ploaie Doamne, ploaie!

Și să crească grâul, grâul până-n brâu,

Cucuruzăle cât gădinile,

Orzu până-n podu,

Săcara cât scara,

Ploaie, Doamne ploaie!“

În acest timp, Băbăruța schițează un dans sumar rotindu-se spre stânga și spre dreapta, pe ritmul melodiei și al bătăilor din palme ale însoțitorilor cortegiului.

Pe acest fond, gazda iese cu o găleată de apă, cu care udă Băbăruța, gest menit să provoace, prin similitudine, ploaia atât de mult râvnită.

Pe drum, fetele și feciorii din cortegiu vor uda pe oricine vor întâlni în calea lor.

Jocul de duminică (Hora țărănească)

Jocul era una din cele mai îndrăgite activități la care participa întreaga suflare a satului.

În horă se prindeau toți tinerii, iar oamenii mai în vârstă asistau de pe margini lăudând fiecare modul în care odrasla lui juca. În horă nu aveau voie să participe tinerii care aveau mai puțin de 14 ani.

La Corbești, jocul începea duminică după–masa și se desfășura în intervalul orar 14.00 -19.00. De fapt, în toate localitățile Văii Petriș acest interval orar era respectat de toată lumea.

Feciorii ar mai fi stat, dar mamele își urmăreau cu strășnicie fetele și la ora 19.00 plecau cu ele acasă.

Pe Valea Petrișului conteazã foarte mult „părerea satului” și de aceea nicio mamă nu dorea să-i fie vorbită fata de rău și să-i rămână nemăritată.

Feciorii ar mai fi stat, dar dimineața devreme se trezeau și mergeau la muncile câmpului. N-ar fi vrut nici în ruptul capului să-și supere părinții, oamenii în vârstă din părțile locului fiind foarte respectați de cei tineri. Jocul avea loc de obicei în apropierea casei parohiale.

Atunci când feciorii dispuneau de bani, cântau la joc lăutarii din Roșia Nouă. Dar, de cele mai multe ori cânta Aron, țiganul, cu vioara și fiica sa Gligor.

Acesta se mulțumea cu câte un pahar de „crampă” sau alte produse care i le dădeau tinerii. Jocul avea loc și-n perioada sărbătorilor religioase, ținându-se și în cursul săptămânii.

În timpul postului jocul era întrerupt, dar tinerii pe ascuns se întâlneau într-o casă din marginea satului, mai ascunsã ochilor trecătorilor, se descălțau și jucau desculți, după muzica unui fluieraș. Se credea că dacă joci desculț în post, nu ai nici un păcat.

Un moment aparte îl constituia „intratul în joc al tinerilor”. Se considera intrat în joc tânărul care reușea să joace trei dansuri consecutive în ordinea următoare: Ardeleana, Jocul de doi pe picior și Învârtita.

Fata era introdusã în joc de tânărul care îi fãcea curte. Câteodată, feciorul aranja dinainte cu muzicanții, scoaterea fetei din joc. La un moment dat, feciorul întorcea fata pe sub mână și îi da drumul. La acest semnal, muzicanții cântau marșul și fata era scoasã din joc. Dar nu rămânea nicio fată scoasă din joc pentru că venea alt fecior care o introducea în joc spre veselia tuturor.

În jurul orei 19.00, muzica cânta marșul și fetele însoțite de mame plecau acasă, întotdeauna însoțite de strigăturile cu caracter satiric ale tinerilor. Aceste strigături aveau și menirea de a spori veselia la finalul jocului.

Șezătoarea

Este o adunare restrânsă în satele de pe Valea Petrișului, Corbești, Roșia Nouă și Obârșia, în serile lungi de iarnă, în care munca este îmbinată cu petrecerea, întrucât se și cântă, se spun snoave și povești, ghicitori și jocuri cel mai ades susținute cu fluierul.

Munca principală efectuată în cadrul șezătorii este torsul lânii, dar și împletitul și cusutul. Șezătorile au constituit și constituie de-a lungul vremii adevărate centre de creare și transmitere a folclorului.

Claca

Este un obicei care se mai păstrează doar în satele de pe Valea Petrișului. Claca este o formă de întrajutorare a sătenilor la lucrările mari pe care ei le efectuează: construirea unei case, a unei anexe, la prășit, la cosit, la recoltarea cerealelor.

Oamenii se adună muncind cu brațele, cu uneltele sau atelajele proprii, în schimbul unei mese bogate ce se acordă ziua și seara, cu răchie de-a bătrână și vin roșu și de cele mai multe ori, seara, cu lăutari din localitate, pentru a sărbători cum se cuvine isprăvirea lucrului bine făcut.

Spălatul pe cap în vinerea lui Sântoader

În dimineața zilei de vineri, cu mult timp înaintea răsăririi soarelui, mamele își trezesc pruncii pentru a-i spăla pe cap.

Pentru aceasta, cu câteva zile înainte, femeile adunau muguri de plop, muguri de salcie, iarba vântului și popelnic sau calendarul pământului. Popelnicul este o plantă care se găsește rar și crește sub „vatra dealului”. Are o tulpină dreaptă și subțire pe care cresc mai multe roduri: prune mici de culoare vânătã, cucuruz cu boabele galbene, struguri cu boabele negre.

Dacã aceste roduri sunt multe, atunci va fi anul bogat. Plantele culese vor fi puse în apa cu care copiii vor fi spălați pe cap. Se zice că va crește părul copiilor ca plopul și ca salca, iarba vântului îi va feri de vărsatul de vânt, iar dacă popelnicul are rod mult în acel an, copiii vor avea mult noroc.

Copiii, spălați astfel pe cap nu au voie să iasă din casă decât foarte târziu, după ce în casă a fost măcar un bărbat în vizită, iar cocoșii nu sunt prin curte.

Se crede că dacă va vedea copilul coada cocoșului, atunci părul lui nu va crește mai mare decât coada cocoșului

sursa: Comuna Petriş – trecut şi prezent, învăţător Emil Murgu, editura Mirador 2009

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20
apiland.ro
armonianaturii.ro/

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare