Monografii: Obiceiuri în postul Paştilor, în judeţul Arad

Publicat de actualitati-arad in 12 Mar, 2016 | Parerea ta

monografii3Postul Paştilor începe luni, 14 martie şi durează până în 30 aprilie. De-a lungul timpului, locuitorii judeţului Arad au respectat mai multe obiceiuri în această perioadă.

La Covăsînţ

Postul Paştelui sau Postul Mare era ţinut în trecut cu mare stricteţe în sat.

În Duminica lăsatului de carne, după cină, se adunau toate oalele, blidele, lingurile cu care s-a fiert şi mâncat de dulce şi în locul lor se scoteau oalele, blidele şi lingurile de post.

Mâncărurile toate se făceau numai cu oloi (ulei) de ludaie (dovleac).

La Şepreuş

În prima zi de post, care pica lunea, femeile spălau toate oalele cu leşie, după care, până la Paşti, fierbeau în ele doar mâncare de post.

La Păuliş

În zilele premergătoare Învierii Domnului (postul Paştelui), credincioşii ortodocşi din ambele comune se deplasau în serile de Denie la biserici, împreună cu familia şi copiii.

Tinerele fete şi feciorii erau prezenţi în curtea bisericilor, locul unde se bătea toaca. În toată perioada postului nu se ţineau nunţi, nu se organizau jocuri sau alte activităţi culturale.

Înainte de a se intra în postul Paştlelui în comunitatea etnicilor germane din Păuliş se obişnuia să se organizeze baluri (fasching), care durau 3 zile (duminică, luni şi marţi).

Acest fasching simbolizează venirea primăverii şi lăsarea postului. La bal participau tineri şi bătrâni, care se distrau şi dansau polca, valsuri şi tangouri. În timpul fărşangului, se desfăşura şi „Balul Postului”, care era din timp pregătit, tinerii şi tinerele fiind deosebit de frumos îmbrăcaţi.

Muzicanţii care cântau la fasching erau, de cele mai multe ori, cei din localitate, alteori, însă, tinerii aduceau muzicanţi din Vladimirescu sau Şiria, care cântau pe toată perioada desfăşurării acestei activităţi culturale.

Pentru că Păulişul Nou nu dispunea de cămin cultural, aceste baluri se desfăşurau la casa Bader Iosef unde, de altfel, funcţiona şi un bufet şi exista spaţiu suficient pentru dans, precum şi un balcon al muzicanţilor.

La Căprioara

Lucru la război trebuia încheiat până în postul Paştelui, când pânza de cânepă şi bumbac se întindea la soare, la albit.

Tot în postul Paştelui începea cusutul şi brodatul hainelor, care odinioară să făcea în casă, de femei.

Fetele erau învăţate de mici să lucreze la război, să facă cipcă şi să brodeze.

În Sânicolaul Mic

În cartierul Sânicolaul Mic, sărbătoarea Paştilor este precedată de marele post, pe care locuitorii l-au respectat, aşa cum au fost mereu îndemnaţi de preoţii din parohie, îndeplinind rânduielile bisericii ortodoxe.

În tot decursul postului de şase săptămâni nu se mânca de „dulce”. Aceasta înseamnă că toate alimentele de origine animal erau oprite de la consumul zilnic.

În marea lor majoritate, localnicii ţineau post în zilele de miercuri şi vineri, dar erau credincioşi care nu mâncau de dulce de la începutul postului şi până la terminarea slujbei de Înviere din ziua de Paşti.

Postul culmina cu ziua de vinerea „seacă”, sau Vinerea mare, zi în care cei mai mulţi locuitori nu mâncau nimic toată ziua şi nu beau apă, până după asfinţitul soarelui.

surse:

Monografia comunei Covăsânț, Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi, Editura Mirador 2012

Rodica Colta, Doru Sinaci, Ioan Traia – Căprioara.Monografie, Editura Mirador, 2011

Monografia comunei Păuliș, Petru Nicoară, Tatiana Tudur, Cornelia Foster, Editura Mirador 2010

Monografia comunei Șepreuș, Rodica Colta, Doru Sinaci, Editura Mirador 2010

Sânicolaul Mic – aşezarea cu 5 cimitire, Vasile Motocea, Editura Mirador, 2012

Share Button

comentarii

Leave a comment

Captcha Captcha Reload

apiland.ro

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Site-ul apare in Directorul Kappa Stiri Ziare