Monografii: Obiceiuri în postul Crăciunului

Publicat de actualitati-arad in 11 Nov, 2017 | Parerea ta

Postul Crăciunului începe în 15 noiembrie și ține până în ziua de Crăciun. Este un interval de curățare sufletească și trupească în care nu se mai organizau nunți, baluri, joc duminical iar oamenii renunțau la mâncarea de dulce.

La Șicula

De când începea postul oamenii corindau seara. În săptămâna Crãciunului femeile făceau curățenie mare în casă. Odinioară văruiau, murluiau.

De asemenea se fãcea mai multă pâine, fiindcă între Crăciun și Bobotează nu se cocea, fiindcă se credea că este păcat.

Tot acum se coceau și colacii care urmau să se dea colindătorilor.

La Chișineu Criș

Din data de 15 noiembrie, timp de şase săptămâni se desfăşoară postul Crăciunului, perioadă în care sunt interzise nunţile, petrecerile şi jocurile.

Postul încetează a doua zi de Crăciun, când se dezleagă „chişlegile” (restricţiile). În postul Crăciunului era interzis consumul de carne, ouă, lapte.

În postul Crăciunului se obişnuia să se mănânce, miercurea şi vinerea, pogăcele şi pogaci (un aluat nedospit făcut din făină, apă şi sare) coapte în cuptor şi încinse în mujdei de usturoi. Se mai mâncau cartofi fierți cu coajă și apoi unși în ulei sau peşte (tot în timpul postului).

La Șimand

Postul Crăciunului se mai numea și postul mic. În această perioadă erau oprite căsătoriile şi jocul duminical.

De asemenea se postea. Tot în acestă perioadă, în trecut, feciorii, adunaţi la o casă, repetau colindele.

La Șepreuș

În postul Crăciunului, la Șepreuș începeau șezătorile care aveau loc până în Câșlegi, lunea, miercurea și joia, și se țineau la câte o casă.

Odinioară, aproape pe fiecare uliță se fãcea șezătoare la cineva. La o casă se adunau câte 10-15-16 fete, verișoare, prietene, vecine. O asemenea casă de șezătoare a fost la „A Nușchii”.

Cele mai multe au fost șezători de tors, depănat, cusut. Fetele aduceau pe rând petrol pentru lampă. La șezători veneau și feciorii. Furau fusul sau acul de cipcă al fetelor și acestea „ca să-l scoată” de la fecior trebuia să îl sărute.

De asemenea, era obiceiul să se joace „D‘a fântânuța”. Un fecior stătea pe scaun și zicea că a căzut în fântână și numea o fată care să vină să-l scoată. Aceasta îl săruta și rămânea în locul lui, iar jocul continua. Din când în când gazda cășii, care nu stătea cu tinerii, venea să facă ordine.

Obiceiul era ca atunci când pleca de la șezătoare un fecior să-l petreacă o fatã. Ea zicea că „iese după el.” Șezători de tors făceau și femeile măritate. În timpul războiului, ele stăteau la șterț și lucrau până noaptea târziu.

La Miniș

Sărbătorile de iarnă erau aşteptate cu nerăbdare şi mare interes de toţi locuitorii satului şi mai ales de către copii şi tineri aflaţi în vacanţa şcolară.

Satul prindea viaţă, se anima de chiote, de râsete şi voie bună, care se prelungeau până târziu, în noapte.

După Sfântul Nicolae, bătrânii şi adulţii îndăluiau „Sănvăsiriul“ (jocul de cărţi), însoţit întotdeauna de câte un pahar cu vin, iar tinerii făceau repetiţii ale colinde lor pentru Ajunul Crăciunului și zilele ce urmau.

În această perioadă, în multe familii se ţinea un post sever, astfel că şi tăiatul porcului era amânat până la Ignat.

La Nadăș

Pe când se apropia iarna, se intra în Postul Crăciunului. De cum începeau şezătorile, satul răsuna de colinde.

În ajunul de Crăciun era tradiţia pizărăilor (copiii de până la 14 ani), aceştia deplasându-se din casă în casă şi făcând urarea „Bună seara, seara lu’ Crăciun”…

Gazdele îi răsplăteau pe pizărăi cu colaci, mere sau nuci (mai târziu şi cu bani).

La Secusigiu

Torsul începea când se lăsa postul Crăciunului, adică atunci când se termina lucrul la câmp şi activităţile cotidiene se mutau în casă.

Se torcea numai lunea, miercurea și joia, fiindcă celelalte seri erau socotite seri rele. De la Sân Nicoară până la Crăciun în sat se tăiau porcii.

În Micălaca

Perioada de post reprezenta o etapă de purificare a trupului și sufletului pentru a întâmpina Nașterea Mântuitorului, curat și împãcat.

Odinioară, micălăcenii țineau tot postul. Tăiau porcii și nu mâncau carne. Când începea postul, femeile spălau oalele cu leșie și familia nu mai mânca de dulce până în ziua de Crăciun.

Această curățire de dinaintea Crăciunului se întindea și asupra casei, care era văruită și tăgășită și, în plus, și sfințită de preot cu o săptămână înainte de Crăciun.

surse:

Morariu M. Radu Ioan – Şicula, monografie etnografică

Sursa: Stela Mătiuţ, De la Crisius la Chişineu Criş, contribuţii monografice, Editura Mirador, 2012

Doru Sinaci, Rodica Colta, Dimitrie Otavă, Monografia Comunei Şimand

Rodica Colta, Doru Sinaci, Monografia comunei Şepreuş, Editura Mirador 2010

Virigil Valea, Miniş – Istorie şi cultură, Editura Concordia, 2011

Ioan Biriș, Nadăș – țara Zărandului, Editura Gutenberg univers 2017

Doru Sinaci, Rodica Colta, Monografie Secusigiu

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare