Monografii: Obiceiuri de nuntă la Pleșcuța

Publicat de actualitati-arad in 17 Jun, 2017 | Parerea ta

Pregătirile în vederea ceremonialului nunţii încep în ambele părţi, a mirelui și a miresei, conform înţelegerii anterioare, tocmindu-se muzicanţii, procurând alimentele şi băutura, hainele şi însemnele festive, construind „cortul” şi stabilind responsabilităţile.

Cu trei săptămâni înainte de nuntă se împodobesc laiberele pentru chemătorii la nuntă şi pentru împrimaţi, care sunt îmbrăcaţi în costume populare.

Laiberele se împodobesc cu panglici albe (puritate), roz , roşu (dragoste), albastru (speranţă), care sunt cusute pe un tricolor (patriotism).

Pe cap, chemătorii poartă pălării de paie, tricolor şi o floare special confecţionată din hârtie creponată. Astfel costumaţi, pleacă să cheme la nuntă, folosind următoarea strigare:

„Dragi săteni şi drage neamuri,

Noi vă spunem: «Bun găsit!»

Am venit aici cu treabă

Poate că aţi auzit,

Că tânăra noastră floare

Face-o mare sărbătoare

Duminica viitoare.

Pân-atuncea: «Spor la muncă!».

Şi duminică, la nuntă!“. (text cules de la Negru Cornelia din satul Pleşcuţa)

În joia dinainte de nuntă se confecţionează steagul (drapelul mirelui). Pe o bâtă de 2 metri se coase o faţă de masă, cu dantele pe margini, peste ea punându-se un tricolor de 80 de cm.

Pe steag se cos două baticuri, pe o parte roşu, pe cealaltă bordo, peste care se cos mileuri croşetate şi panglici albe, roz, roşii şi albastre. Pe ruda steagului se aplică apoi iederă, busuioc, flori şi clopoţei în vârful său.

Steagul trebuie să fie cusut numai de cine are mamă şi tată, iar prima împunsătură trebuie făcută de către mire şi mireasă (obligatoriu).

După ce steagul este gata, se scoate în curte şi se învârte de câteva ori de către stegar, se duce din nou în casă şi nu se mai scoate până când alaiul pleacă după mireasă. Steagul se face numai la mire acasă şi este jucat de către frate, verişor, sau cineva apropiat mirelui, nu al miresei.

Nunta este condusă de un „mincinos” sau „diavol”, care poartă un ştergar după gât. Când alaiul ajunge la casa miresei, se negociază aducerea acesteia, iar ca să ajungă la mire, ea trebuie să treacă peste o masă şi să-l calce pe acesta pe picioare, pentru a-l ţine toată viaţa sub papuc.

Pe drumul spre şi de la biserică se cântă melodii de nuntă şi se fac strigături ca:

„Şadă dracul şi-n ăst sat

Şi cine l-o lăudat

Are dealuri şi pâraie

Şi neveste tăntălaie!”.

Răspunsul poate fi următorul:

„Hei, cine ne-o ciufulit,

Rădăcina de scaiete,

Cea mai hâdă-ntre neveste!”.

Când trec mirii se poate striga astfel:

„Pe uliţa noastră-i cină,

Mireasa-i ca o lumină!”.

„Pe uliţa noastră-i tău

Mirele-i ca un birău!”.

În timpul petrecerii, ca moment de divertisment, feciorii satului încearcă să fure papucul miresei, care trebuie răscumpărat de naşi pe o sumă simbolică (un leu, 5 lei).

sursa: Monografie Pleșcuța

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20
apiland.ro
Carturesti.ro

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare