Monografii: Obiceiuri de nuntă la Petriş

Publicat de actualitati-arad in 23 Sep, 2017 | Parerea ta

monografiiObiceiurile de nuntă în comuna Petriş erau foarte frumoase. Se mai păstrează şi astăzi la unele nunţi elemente autentice: steagul, dolia, jocul miresei, cântecul miresei, mersul la creangă, mărul şi strigarea cinstelor.

Peţitul miresei

Pregătirile pentru nuntă începeau cu peţitul miresei. De obicei, peţitorul era o persoană din afara familiei, care lua legătura cu părinţii fetei, pentru a afla dacă aceştia erau de acord sau nu să-şi dea fata după feciorul respectiv.

Peţitul se făcea de regulă duminica când întreaga familie era acasă.

Dacă părinţii fetei erau de acord peţitorii stabileau data când să se întâlnească părinţii tinerilor.

La acea întâlnire aveau voie să participe şi tinerii. La acea întâlnire se stabilea zestrea pe care părinţii o dădeau miresei şi dacă părţile erau mulţumite se stabilea şi data nunţii.

Tinerii nu aveau voie să participe la discuţii ei erau separaţi într-o altă cameră atent supravegheaţi de mama viitoarei mirese.

Doleaşii

Invitarea nuntaşilor se face cu două săptămâni înainte de nuntă, prin doi feciori de onoare ai mirelui şi doi ai miresei numiţi doleaşi.

Doleaşii sunt legaţi cu câte două ştergare mari de 2 m, lucrate din cânepă şi bumbac, ţesute în casă, împodobite cu flori, legate la şold cu câte o panglică de mătase – aceste ştergare se numesc „cingeie”.

Doleaşii poartă în mână o ploscă împodobită ce conţine ţuică de prune.

Ajunşi la casa celor pe care îi invită la nuntă, aceştia rostesc următoarea oraţie:

„Noi suntem doi soldaţi legaţi,

De mire şi mireasă mânaţi.

Vă anunţăm că duminica viitoare

Vor avea şi dânşii o nuntă mare.

Şi nu se pot odihni,

Şi nici nu pot dormi,

Până nu şi pe dumneavoastră vă vor pofti.

Cine din aceste dolii va bea

Împreună cu noi se va ospăta.

Un ceas, două, pân’ la nouă,

De la nouă pân’ la zece,

Împreună vom petrece!

La anul şi la mulţi ani!“

Cei care erau invitaţi, ridicau dolea, beau din aceasta şi urau mult noroc tinerilor.

Cu câteva zile înainte de nuntă începeau pregătirile la care luau parte neamurile apropiate ale celor doi tineri dar şi vecinii. Femeile adunau de prin sat oale şi tacâmuri necesare pentru masă, iar bărbaţii adunau bănci, mese, scaune şi ajutau la ridicarea şatrei unde se va desfăşura nunta.

Nunta

Nunta începe de fapt duminică de dimineaţă cu gătitul miresei. Atât mireasa, cât şi mama acesteia, sunt adânc emoţionate şi au ochii încărcaţi de lacrimile despărţirii.

În jurul orei zece, mirele încadrat de două fete şi urmat de un alai alcătuit din nănaşi, doleaşi, givăr (conducătorul nunţii), nuntaşi (uspătoi) şi muzicanţi soseşte la casa miresei.

Ajunşi aici, are loc un dialog între givăr şi socrul mic. Givărul prin nişte vorbe meşteşugite cere mireasa:

„În zorii zilei am plecat cu toţi la vânătoare.

Mirele nostru a ochit o căprioară

dar de prins nu a putut s-o prindă.

Noi i-am luat urma şi ea ne-a dus către curţile dumneavoastră.

Dacă îi aici vă rugăm să ne-o daţi că altfel nu plecăm de aici”!

I se răspunde:

„Avem mai multe căprioare, de unde să ştim care e cea pe care o căutaţi?

– „Mirele nostru zice că dintre toate este cea mai aleasă”.

– „Să vedem dacă o găsim!”.

După terminarea dialogului, socrul mic scoate pe rând câteva fete mai mici pe care

doleşii le joacă. La un semn, givărul opreşte jocul spunând:

– E prea mică, las-o să mai crească!

Până la urmă, este adusă mireasa adevărată. La vederea ei, tot alaiul chiuie şi muzica cântă „Mulţi ani trăiască. La un semn al givărului se face linişte.

Acesta priveşte balţul miresei, care este dăruit de către mire şi îi cântă miresei următoarea cântare:

„Iară-ţi adu aminte,

La masă şezând

Şi mereu gândind.

Ştii tu ce ţi-am spus,

Când eram mai mulţi?

Să nu te preumbli pe uliţa noastră

În papuci tropotind, din rochii sfoşnind,

Că noi am avut mândru tinerel

Şi el te-a văzut, dragă i-ai căzut!

Şi el a umblat şi a adunat

Cătane bărbate şi toate înarmate,

Mreajă v-am întins, pe tine te-au prins!

În casă te-a băgat,

În casă, după masă,

Şi te-a îmbălţat

Cu un balţ frumos

Fie-ţi de folos!

Câte fire în el, atâtea după el,

Fire de bumbac ca să-l porţi cu drag,

Fire de mătasă, ca să-i fii aleasă!“.

După acest cântec se formează din nou alaiul şi cu toţii se deplasează la biserică unde are loc cununia religioasă.

Pe drum muzica cântă melodii de joc şi de petrecere iar nuntaşii adresează strigături cu conţinut vesel nănaşilor, mirilor, socrilor şi chiar şi privitorilor.

De la biserică, întreg alaiul se întoarce la casa mirelui unde are loc nunta. La poartă mirii sunt întâmpinaţi cu pâine şi sare.

În timp ce ei gustă din pâine, peste capetele lor se aruncã cu grâu, simbol al fertilităţii. Urmează ca tinerii să guste din câte un pahar cu vin şi apoi spărgeau paharele aruncându-le peste cap, acest semn însemnând îndepărtarea ghinionului din viaţa lor şi aducerea norocului.

La intrarea în curte pe o masă se află un ciubăr împodobit cu iederă şi fomfiu, o plantă asemănătoare cu iedera numai că are frunza mai îngustă şi mai subţire ca a iederei.

În ciubăr este apă şi un buchet de busuioc şi flori, numit „peana de la ciubăr” cu care mireasa spală nuntaşii.

Mersul la creangă

Givărul pofteşte nuntaţii la spălat că s-au murdărit umblând pe drum, iar nuntaşii, pentru că mireasa îi spală o cinstesc cu bani, după care are loc „mersul la creangă”.

În timp ce mireasa îi spală pe nuntaşi, stegaşul îl apără pe mire cu steagul pentru a nu putea mireasa să-l stropească. Se zice că dacă reuşeşte să-l stropească atunci ea îl va „conduce” şi-l va stăpâni toată viaţa.

Se alege un pom care este mai frumos şi roditor ca şi mireasa să fie roditoare şi să facă copii mulţi şi frumoşi. Se goleşte apa din ciubăr la rădăcina lui. Ciubărul se ridică cât mai sus ca să crească pruncii cât mai înalţi.

După aceea, mireasa se apropie cu capul de o creangă a pomului şi se acoperă cu o cârpă de păr dată de soacră după care, givărul intonează cântarea la creangă:

„Hei iam şi dai nam cununa,

Iară îţi adă aminte

Sus la răsări

Că tu ai avut grădină frumoasă

Frumos v-ai arat şi v-ai semănat

Şi v-ai şi grăpat, flori ai semănat

Mândru au răsărit, frumos au înflorit

Flori de toate flori şi dragi la feciori

Şi căsuţa ta ce-i ca iedera

Frumos v-ai penat, cu drag v-ai purtat

De astăzi înainte

Vremea ţi-a venit

Portul să ţi-l schimbi

Portul cel fetesc

Pe cel nevestesc

Hei iam şi dai nam cununa“.

La auzul cuvintelor „port nevestesc”, mirele taie repede creanga, mireasa îşi pune conci şi se consideră că a intrat în rândul nevestelor.

Toată lumea merge în şatră şi se serveşte masa. Bucatele tradiţionale servite la masă erau: sarmale; varză fiartă cu multă carne de porc; plăcintă cu brânză.

Dimineaţa pe la ora patru se servea o ciorbă acră făcută din carne de oaie sau capră.

Nunta ţinea două zile şi o noapte. De aceea la strigarea cinstelor pe lângă o sumă de bani, uspătoii mai cinsteau „tânării” cu câte un colac în care era împlântată o „crăcoriţă” în fiecare vârf al crăcoriţei era câte un „coc” din fãină de grâu.

Tot pe acel colac era pusă o „lopăciţă” de porc şi o găină. Din această cinste se fãcea mâncare pentru uspătoi a doua zi de nuntă.

După strigatul cinstelor se serveşte în continuare masa şi apoi se trece la joc. După un anumit timp, givărul anunţă că începe jocul miresei. Se stabileşte de către givăr şi naş cât este taxa pentru jocul miresei, după care se trece la joc. Câte jocuri plăteai, de atâtea ori jucai cu mireasa.

Când givărul socotea că s-a jucat de ajuns, bătea cu o lingură într-o sticlă legată cu o sfoară undeva sus, şi anunţa: „hai la moară că umblă goală”! Urmau alţii.

Puteau juca şi mai mulţi în roată, mirii şi cu familia întreagă care era chemată la nuntă.

După terminarea acestui joc se distrau cu toţii până la terminarea nunţii.

sursa: Comuna Petriş – trecut şi prezent, învăţător Emil Murgu, editura Mirador 2009

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare