Monografii: Obiceiuri de Ignat, în județul Arad

Publicat de actualitati-arad in 17 Dec, 2016 | Parerea ta

monografiiÎn preajma zilei de 20 decembrie, când este Ignatul, în gospodăriile din județul Arad se taie porcul, din care se prepară diverse produse pentru iarnă.

La Șepreuș

O activitate în care era implicată toată familia la Şepreuş era tăiatul porcului. Odinioară, tăierile aveau loc în jurul datei de 20 decembrie, adică „de Ignat”. Activitatea începea dimineaţa devreme. Vecinii şi prietenii se adunau la casa celui ce urma să-şi taie porcul.

După ce beau un păhărel de rachiu să îşi facă curaj, mergeau la coteţ, prindeau porcul şi unul din familie sau un om cu care s-a vorbit dinainte îl înjunghea.

Pârjolitul se făcea, mai demult, cu paie. Acum se foloseşte lampa cu gaz sau butelia.

După pârjolit, porcul eta curăţat şi spălat, până pielea îi devine roz, apoi era băgat în „casa în care stăteau” şi aşezat pe jupi de tulei şi acolo fãceau totul.

Sângele se ştergea cu cârpe de cânepă. Porcul era crăpat, în trecut, pe spate. Acum, tranşatul se face afară, iar porcul se crapă, prin faţă.

Se scot şuncile din faţă şi şuncile din spate şi apoi se crapă în două şi se scot măruntaiele (inima, plămânii, rinichii, splina), care se aşează într-un vas cu apă rece, după care se taie fiecare bucată, se curăţă, se spală şi se aşează la fiert pentru cardaboş.

O parte din capul porcului rămâne pentru fiert, iar cealaltă parte se păstrează pentru răcituri. Până când fierb măruntaiele, porcul este tăiat în bucăţi mai mari şi este aşezat pe o masă. Apoi se decupează tablele de clisă, iar restul se taie bucăţi mai mici pentru topit. Şuncile, care se păstrează pentru vară, sunt puse deoparte.

La fel şi carnea care se lasă. Restul de carne se taie bucăţi şi se macină împreună cu slănina pentru cârnaţ. În timpul acesta femeile scot maţele şi încep să le cureţe.

O bucată din guşă se fierbe şi se pregăteşte cu usturoi, cu boia. Carnea pentru cardaboş se măcina mai mare.

Reţeta de cârnaţ este, cu mici diferenţe de gust, aceeaşi. Se pune usturoi, sare, apoi se frământa, până se desprindea carnea măcinată de pe degete. Cârnaţul, după ce este umplut, se lasă să se zvânte, apoi se pune la fum.

Cardaboşul se prepară cu orez. Se mai pune puţină sare, puţin piper, puţin cimbru, puţin maieran.

Obiceiul este să se pună în maţe mari şi fiecare bucată de cardaboş se leagă la capete şi se pune la fiert. După ce dă puţin în clocot, se scoate şi se pune la răcit.

La Şepreuş se face şi „şfarclă” (tobă) şi maioş. Şunca, clisa şi carnea, lăsată să se mănânce peste an, era pusă vreme de 6 săptămâni în saramură, apoi la fum. Afumatul se fãcea în pod.

La Secusigiu

În Secusigiu porcii se taie „de la Sân Nicoară până la Crăciun”. În ziua hotărâtă se adună mai multe neamuri. Porcul este jungheat de cineva din familie, dimineaţa.

Viorica Ardelean din Secusigiu poveștește: „Ginerele meu îl junghe… Noi am adunat sânge, până trăia tata, da’ acum nu-l mai strângem… şi atunci îl pârlim cu paie şi după aia îl mai luăm şi cu butelia, îl spălăm… ‘nainte îl crăpam pă spate, da acuma s-o luat lumea şi pă burtă îl crapă…

Îl spargem, luăm maţăle, le spălăm… da’ acuma mai dă când iestă la magazin numai prea le spălăm numa’ ale subţiri şi care făceam tobă. Şfarclă zîcem noi.

Mai dămult le spălam cu apă caldă, nu caldă tare, că să rup, şi după aia le facem cu bicabronat şi după aia până le-am umplut le-am pus în apă cu şeapă (ceapă) şi cu sare şi când le-am umplut le-am spălat de ceapa aia…

Din porc făcem şoancă, făcem clisă, făcem călbăşete (caltaboș), făcem cârnaţ, carne.

Jumările le frijem, le dăm aşa prima dată un foc mai tare să le ieie, că atuncea să roşeşte şi scoate untura dân iele, le stoarcem, nainte să făce săpun dân iele da acuma dă când spălăm cu maşina nu mai… io le macin şi în fiecare pungă pun jumătate dă kilă, 300 dă grame şi iarna fac pogăcele cu ele.

În călbășete punem plămân, ficat, rinichi, şorice, măcinăm, punem usturoi, piparcă, piper, le umplem, le ferbem după aia le lăsam să să răcească şi mâne zî îl punem la fum vo două zîle.

Şi cârnaţu îi afumăm, ăla vo trii zâle, afumăm tăt şi şfarcla şi şoanca… Pentru şuncă şi clisă se face saramură. Acum carnea nu se mai pune.

Le ţânem şasă săptămâni. Sarea o punem pă ochi, avem aşa un lighean mare, punem sare şi atunci punem pă iele, le chicheşte aşe în cadă, punem pă cadă on nailon, că dacă nu punem să mai scurje saramura aia, şi le ţânem 6 săptămâni, atunci le scoatem, le spălăm, le lăsăm să să zvânte la vânt şi atunci le punem la fum câte 4 zâle, 5, 3, depinde cât îi fumu’ dă tare şi atunci le scoatem şi le punem în cămară, le mai facem cu piparcă iute, să nu apuce musca la iele şi vara le mâncăm…“.

La Macea

Se înjunghie porcul, se lasă cinci minute să moară, după care, udă cu apă și apoi să pârjolește. Apoi se spală, după care, să taie capul, să scoate falca, se crapă capul în două, și se scoate creierul. Cineva, din gospodărie, pune apa la fiert pentru mezeluri.

Porcul tăiat, să-ntoarce pe spate, se taie pă burtă, să scoate inima, plămânii și maiu’ și pă urmă să să scot mațăle afară. Să creapă spinarea în două, și să pune pe masă.

Apoi, să taie coastele de șira spinării, să ie coastile, să ie spinarea și apoi să ie șuncile. Apoi să curăță clisa ghi șorici, să ieu șoancile și să pun tâte la sărat șase săptămâni. După șase săptămâni, să spală, să lasă la uscat și să pune la fum.

Din restul de carne, se face cârnaț. Carnea să taie cu mășina, se condimentează cu sare, piperi, piparcă roșie și ai (usturoi). Să frământă în troacă, apoi să bagă în cârnățari, se trage mațul în dudă pe cârnățari, prin presare și iese cârnațul.

Restul, se pun la fiert: capul, inima, plămânii, rărunții (rinichii), maiu, să scot de la fiert, în troacă și se lasă să se răcească, apoi se aleg, păntru maioș, cărdăboș și tobă (sălam).

Maioșu’ să face din mai și grăsime fiartă. Să taie în mășină, să pune ceapă dințuită, să condimentează cu sare, piper și să bagă în maț. Cărdăboșu’ să face din cap, jumeră de la untură și rișcaș (perinci = orez) fiert. Se condimentează cu sare, piperi, maieran, să pun în troacă, să frământă, să bagă în maț. După care, să opărește în apă, timp de zece minute.

Toba se face din: inimă, rărunți, limbă, urechi și carnea care cade de la cap. Se condimentează cu sare, piperi, mujdei ghi ai, se mai pun și bucăți ghi șorice. Se frământă, se bagă în tigoi (stomac) și în ,,jebu lu baba” (mațu orb). Apoi să leagă ori să coasă. Să pun la fiert, să limpezesc, să pune și greutate și apoi, să pun la fum.

La tăiatul porcului, se făceau la „Proaspătă“, pogăciță (haioș), în care se puneau scobitori, bucăți de hârtie, ca atmosfera serii, să fie cât mai antrenantă.

La cină, se îmbrăcau urâți, să-i sperie pe cei ce-au tăiat și pregătit porcul. Omul (bărbatul) se făcea muiere (femeie) și invers, muierea om.

La Nadăș

Un obicei care s-a păstrat în familiile din satul Nadăş (comuna Tauţ) este tăiatul porcilor de Crăciun, aceştia fiind crescuţi de fiecare gospodar.

Dimineaţa se adunau la familia care sacrifica porcul mai mulţi bărbaţi care ţineau de el ca să fie înjunghiat.

După aceea urma popârdaiţa (se pârlea cu paie de ovăz sau grâu, până ardea tot părul de pe el). Acum paiele au fost înlocuite cu gazul metan din butelie.

Urmează spălarea, până când pielea porcului devine alb-gălbuie. Fiind foarte frig afară porcul era dus în casă, era pus jos pe vatră, pe un pat de tulei de porumb şi se tăia în bucăţi (tranşa). Acum se tranşează în grădină sau în curte.

Din clisă (slănină), o parte se topea făcându-se jumări, cealaltă fiind păstrată la morătoare (apă cu usturoi) şi apoi afumată.

Bucăţile de carne mai mici erau măcinate (tocate) şi folosite pentru cârnaţii care erau preparaţi din amestec din carne, ai (usturoi), sare, piparcă de rântaş (boia), piper.

Bucăţile din carne mari, peciile lungi (cotletul) se ţineau un timp la morătoare (apă cu usturoi) împreună cu clisa (slănina) şi şoanca (toată pulpa piciorului).

Maiul (ficatul), rărunţii (rinichii), falca, şoriciul (şoricul), după ce erau fierte în cazan şi lăsate să se răcească, se măcinau (tocau), se amestecau, se adăugau codimente şi se prepara sângeretele (cardabojul).

Tot din aceleaşi ingrediente pentru cardaboj se prepara şi toba, dar în acest caz, conţinutul nu era tocat, ci tăiat în bucăţi. La tobă nu se pune soric.

Toba şi sângeretele se fierb în cazan, câteva minute. Toate aceste mezeluri şi clisa (slănina) erau afumate, o anumită perioadă, după care se puneau în cămară.

surse:

Rodica Colta, Doru Sinaci, Monografia comunei Şepreuş, Editura Mirador 2010

Doru Sinaci, Rodica Colta, Monografie Secusigiu

Floare R. Cândea, Macea – Vatră, chipuri, rânduieli, Editura Gutenberg Univers 2013

Dorin Vasonan

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20
apiland.ro
armonianaturii.ro/

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare