Monografii: Ioan T. Florea – cercetătorul de la Covăsânț

Publicat de actualitati-arad in 27 May, 2017 | Parerea ta

Ioan T. Florea s-a născut în comuna Covăsânţ, în anul 1920, ca fiu al lui Toma şi al Martei. A avut două surori, Maria şi Roza, ambele dispărute înainte de vreme, prima la 9 și a doua la 16 ani.

După absolvirea şcolii elementare din Covăsânţ, în anul 1934, s-a înscris la Şcoala Normală din Arad, unde a studiat până în anul 1942. În toată această perioadă a avut trei eminenţi profesori, care l-au ajutat în formarea sa profesională: pe prof. Ioan Lipovan, la teorie şi vioară, pe fratele acestuia, Octavian Lipovan, la studiul glasurilor, şi pe Caius Lepa, directorul şcolii în acea perioadă, doctor în etnologie la Universitatea din Viena, pe care l-a cosiderat părintele său spiritual.

Ca elev, Ioan T. Florea a cântat în orchestra simfonică a şcolii, la violoncel.

În anul 1939, această orchestră a „normaliştilor”, cu colaborarea vocală a Liceului comercial arădean de fete, a înterpretat în prezenţa lui Tiberiu Brediceanu, pe scena Palatului Cultural din Arad, opereta „La seceriş”, care s-a bucurat de un mare succes.

Primele culegeri de folclor a început să le facă încă din perioada anilor de liceu, lucrând, sub îndrumarea prof. Ioan Lipovan, pe fișe tip Brăiloiu.

Înaltul profesionalism, din perioada interbelică, al acestei şcoli a dus la formarea unor specialişti de excepţie, precum Traian Mârza, ajuns şeful catedrei de folclor a Conservatorului de Muzică din Cluj, Mircea Emandi, devenit un strălucit tenor la Opera din Timişoara, sau Dimitrie Emandi, ajuns director al Conservatorului de Muzică din Timişoara.

Coleg cu ei, Ioan T. Florea va ajunge la rândul său cel mai prestigios etnomuzicolog din Vestul României, din ultimii 60 de ani.

În anul 1945, la eliberearea din Armată, se va angaja în învăţământ şi anume la Gimnaziul unic cu 3 clase din Covăsânţ, înfiinţat chiar în acel an, în casa locuită azi de Weber Francisc. Prin strădania tânărului profesor şi director Florea, în cadrul gimnaziului a funcţionat un cerc de folclor al elevilor.

În februarie 1949, când a luat fiinţă Institutul de Folclor din Bucureşti, Ioan T. Florea a fost angajat aici ca cercetător, devenind coleg de birou cu prolificul etnomuzicolog Ilarion Cocişu. În această perioadă de început a muncii sale de cercetare a fost îndrumat de Tiberiu Alexandru, o altă personalitate marcantă în cercetarea folclorului muzical românesc.

Din acestă perioada bucureşteană a activităţii lui Ioan T. Florea, menţionăm campania de cercetări folclorice de la Covăsânţ, din iarna 1949-1950, cu o largă participare de specialişti din toată ţara. Institutul de Folclor din Bucureşti s-a deplasat vreme de două săptămâni în Podgoria arădeană pentru a face culegeri de folclor muzical.

O parte de înregistrări s-au făcut la Căminul Cultural, altele în sat. Cu această ocazie a fost înregistrat, pe cilindri de fonograf, şi taraful din Covăsânţ al lui Ioan Muntean Manole.

În ciuda aprecierii de care se bucura la Institutul de Folclor, Ioan T. Florea se întoarce în locurile natale, pentru a-şi îngriji mama bolnavă.

Va fi angajat ca folclorist la Filarmonica de Stat din Arad, unde va activa vreme de 28 de ani, până la pensionare.

Cât priveşte munca de culegere de folclor muzical, o nouă campanie de cercetare la Covăsânţ va desfăşura în perioada 1961-1962, de data aceasta împreună cu renumitul folclorist Ovidiu Bârlea. Înregistrările s-au făcut pe benzi de magnetofon.

În urma acestei activităţi, Ioan T. Florea a adunat şi pus pe note de la talentaţii instrumentişti covăsânţeni 225 de melodii de joc, cele mai multe cântate în diverse ocazii în localitate.

Dar cercetările sale au depăşit hotarele podgoriei, întinzându-se în toată Țara Zărandului, în Câmpia Aradului, Banat, Bihor, Hunedoara. A fost în acelaşi timp şi un observator fin al tradiţiilor locale.

Din 1940 a fost prezent an de an la Târgul de la Găina, la nedeile şi rugile organizate în judeţul Arad.

Alături de numeroasele culgeri muzicale efectuate în teren, făcute cu acribia marilor etnomuzicologi ai României, din dorinţa de a salva tezaurul folcloric arădean, a desfăşurat şi o importantă activitate ştiinţifică. A participat la conferinţe şi simpozioane, a scris articole şi cărţi, făcând cunoscută în țară şi în străinătate bogăţia folclorică a Covăsânţului, a satelor arădene, a zonelor de interferenţă cu

ţinuturile bihorene şi bănăţene. A ajuns pentru studierea unor teme de sinteză să-şi extindă cercetările până în Maramureş şi Sălaj. Şi-a făcut propria sa colecţie de piese muzicale.

A participat în jurii la festivaluri naţionale, a fost invitat la conferinţe şi simpozioane, desfăşurând o susţinută activitate ştiinţifică. În timp, a publicat numeroase articole pe teme muzicale în reviste de specialitate.

A publicat două cărţi, care vor ajunge de referinţă pentru toţi cei interesaţi de folclorul muzical al podgoriei şi părţilor arădene: „Folclor muzical din judeţul Arad. 500 melodii de joc“ (București, 1975) şi „Studii de etnomuzicologie“, Editura Mirador, 1997.

La acestea s-a adăugat transpunerea pe note a celor 150 de cîntece din volumul „Drag mi cântecul şi jocul. 150 cântece populare“ (București, 1975).

În 1990, la înfiinţarea Rapsozilor Zărandului, a fost angajat, pensionar fiind, ca şi consultant de specialitate, până în anul 2000.

S-a stins din viaţă în anul 2001, discret, la fel cum a trăit. A fost înmormântat în cimitirul din deal, alături de familie, nu departe de colna din vii, în care, în tinereţe, şi-a petrecut multe ceasuri punând pe note materialele muzicale înregistrate.

sursa: Rodica Colta, Doru Sinaci, Natalia Tomi – Monografia comunei Covăsînţ

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare