Monografii: Gospodăria la Chişineu Criş

Publicat de actualitati-arad in 28 Oct, 2017 | Parerea ta

monografiiLa Chişineu Criş, casele erau văruite şi apoi feştite cu culori, predominant era alboietul, cu care se vopsea şi părcanul jurii.

Târnaţul era construit în lungul casei, jucând rolul de apărare a locuinţei de intemperii şi loc de odihnă. La început târnaţul a fost deschis fiind acoperit cu prelungirea acoperişului care se sprijinea pe stâlpi din lemn.

Mai târziu târnaţul se va închide mai ales, după construirea unei noi camere spre stradă, cu un gărduţ având un roştei.

Astăzi, târnaţul este închis complet cu sticlă. În fundul târnaţului era păcauţul. În ultimii ani o asemenea cameră de zi adăugată casei se construieşte în curte şi este numită căsuţă, pentru a se păstra casa mare curată. Din târnaţ se pătrunde în interiorul casei. Locuinţa era repartizată astfel: casa dinainte sau casa de zi, sediul de toată ziua al omului, camera de mijloc şi casa dinapoi.

Casa dinainte este dominată de prezenţa cuptorului de vatră, care este făcut din văiuguri. După cuptor era pătuţul folosit pentru odihna de peste zi sau dacă în familie erau copii mai numeroşi aceştia se culcau în el. Cuptorul avea între el şi perete un grumazăr unde se puneau oalele cu lapte să se prindă. Cuptorul era împrejmuit de o vatră, lângă care era şpohertul pentru gătit cu două ochiuri, cu dobă, frigătoare. Focul în sobă se făcea cu cioceni, tulei, ciocoi, bâte de ruje.

Pereţii locuinţei, după ce erau tencuiţi cu lutfin, se văruiau, iar mai târziu vor fi pictoriţi cu culori de apă. Astăzi la zugrăvirea pereţilor se folosesc formele cu motive florale, geometrice sau zoomorfe. Culorile preferate erau albastrul, verdele şi maro. Tavanul era făcut din scândură peste care se găsea grinda mediană, de care se prindea urzoiul pentru război şi pe care se băteau cuie în care se agăţau oalele pentru lapte, dar şi ulcelele şi farfuriile. Pardoseala era lipită cu baligă, iar mai târziu se introduc duşumelele.

Amenajarea interioarelor

Amenajarea interioarelor ţine de tradiţia locală urmărindu-se să se dea cât mai largă utilitate folosirii obiectelor din casă. În casa dinainte, de o parte şi de alta, în paralel cu pereţii longitudinali existau ca mobilier două paturi. Paturile erau cu picioare şi răstalniţe înalte. Pe paturi se găseau: sălmăjacul umplut cu paie sau şuşorci, care era făcut din tort brut. Peste saltea se punea lipideu din tort sau bumbac cu cipcă, pe margine dantelă, peste care se aşternea duna cu pene de gâscă care la rândul ei era acoperită cu un lipideu de lână. Peste lipideu erau aşternute 6-8 perini umplute cu 4 kg de puf, care erau îmbrăcate cu feţe rişelite.

Între paturi era aşezată laviţa ornamentată cu motivul discului solar.

Pe perete, deasupra celor două obloace, era fixată, de grinda mare cu un capăt, iar cu celălalt de perete, cocotoarea. Ochiurile de geam erau acoperite cu fireanguri, iar cele mari cu fireanguri mari. Lângă pat era aşezată lada cu zestre, cu fioace. Tot ca mobilier găsim lăptarul deasupra căruia era fogăşelul.

Masa era mare aşezată în faţa laviţei şi era acoperită cu o măsăriţă ţesută din tort fin, ornamentată şi ajurată prin ţesătura cu motivul tricolorului. Cusătura era făcută în cruce. Pe masă se găsea bocalul sau canceul şi paharele cu toartă. Sărariţa era din lemn. Scaunele aveau spătarele înalte, iar copiii stăteau pe şamblii (scăunel), aşezat lângă cuptor.

Iluminarea se făcea cu opaiţ. Această lampă primitivă purta numele de lampă de şterţ. Mai târziu se introduce lampa cu petrol atârnată de grindă sau lampa cu picior.

Pe pereţi, între ferestre şi pe cei laterali erau aşezate chipuri de familie, icoane, pictură naivă pe sticlă, tablouri religioase, farfurii frumos decorate cu motive florale: cruce, păun, cocoş pe fond alb sau folosindu-se culorile: roşu, negru, albastru. Lângă pătuţul de la cup tor era lăviţuţa. Ca obiecte folosite pentru uzul casnic erau: lingurile din lemn, mângălăul, piclăzăul, sâcitoarea pentru aluat, strecurătoarea din pământ, locealăul, viderea.

Casa din mijloc, sau tinda reprezintă camera de trecere dintre camera dinainte şi cea dinapoi. În tindă găsim: vatra cuptorului cu horn deschis şi ustensilele necesare pentru arsul cuptorului şi pentru introdus pâinea, lopata mică şi mare, cenuşarul şi tipsiile.

Peretele din tindă avea o scobitură unde se prindeau icoane, blide frumos ornamentate. În mijlocul tinzii era o masă, care era acoperită cu o măsăriţă. Lângă masă se aşeza o laviţă mică.

Tot în tindă se mai găseşte un stelaj aşezat după uşă, unde se păstrează compoturile. De grinda tinzii era prinsă lampa cu feştilă. Ceasul era fixat pe peretele mic al tinzii şi era cu pendulă şi greutăţi.

Casa dinapoi era mică, mai întunecoasă şi avea cuptor de dimensiuni mai mici, cu vatra în tindă. Mobilierul era compus din paturi cu răstalniţă înaltă, masă mai mică, laviţă simplă fără spătar, lada cu haine de schimb şi ruda pentru haine fixată de grinzi.

Cu timpul casa dinainte care fusese camera de zi va fi transformată în casa de oaspeţi. Casa dinapoi va deveni camera de zi, iar în ultimul timp se va adăuga la frontul străzii o altă cameră cu acelaşi rol. Intervin modificări prin scoaterea cuptorului care se va construi în afara locuinţei, a pătuţului, a lăptarului şi a sobei.

Mai târziu se vor introduce ca mobilier: şifoanele şi paturile într-una executate pe plan local cu mici ornamentaţii şi apoi mobila de oraş. Pentru păstrarea curată acasei mari, în curte se construieşte tot mai frecvent pe aceeaşi linie cu casa mare, căsuţa formată dintr-o cameră şi o bucătărie unde se reintroduce cuptorul de formă drept unghiulară, de dimensiuni mai mici, zugrăvit sau faianţat.

sursa: Stela Mătiuţ, De la Crisius la Chişineu Criş, contribuţii monografice, Editura Mirador, 2012

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare