Monografii: Fanfara din Miniş

Publicat de actualitati-arad in 10 Sep, 2016 | Parerea ta

monografiiConstituirea fanfarei tineretului din Miniş a fost de departe activitatea culturală cu cel mai mare ecou în rândurile sătenilor, cât şi a Podgoriei Aradului.

La iniţiativa învăţătorului Dimitrie Vlad, în septembrie 1937, s-au pus bazele formaţiei instrumentale compusă din 24 de membri, toţi începători.

Instrumentele au fost cumpărate cu banii sătenilor, la care s-a adăugat contribuţia individuală a fiecărui instrumentist, cu câte 500 de lei.

Ele au fost de fabricaţie cehoslovacă, marca „Sonora”, şi au fost achiziţionate prin firma „Braun” din Timişoara.

La sugestia lui Dimitrie Vlad a fost adus ca instructor Nicolae Peia, originar din Şoşdea, un vestit animator al muzicii de fanfară din Banat, care a instruit anterior fanfarele din Comorăşte, Ramna, Parţa, Jebel, Fibiş etc.

Ţăranul autodidact Nicolae Peia a fost preocupat nu numai de muzică, ci şi de literatură, pictură şi teatru, tinzând mereu spre autoperfecţionare. A fost colaborator la ziarul ţăranilor bănăţeni „Cuvântul Satelor”, unde făcea cronica muzicală; într-una din acele cronici ele avansa ideea potrivit căreia „cultura uşurează traiul unui popor, îi înalţă prestigiul şi moralul”.

Acesta a fost crezul artistic al instructorului fanfarei din Miniş, care a reuşit doar în trei luni, prin munca şi tactul pedagogic de care a dat dovadă, să pună bazele unui ansamblu cultural de perspectivă, asemănător cu cele pe care le-a format şi în Banat.

Pe parcursul celor câteva luni din an pe care le petrecea la Miniş, Nicolae Peia locuia la şcoală, în locuinţa învăţătorului, şi era servit cu mâncare zilnic, prin rotaţie, de către familia fiecărui instrumentist; tinerii din fanfară contribuiau cu o sumă de bani la plata instructorului.

Fanfara avea 24 de instrumente, dintre care 7 erau din lemn: o piculină, un flaut, 4 clarinete şi un clarinet mic; celelalte 17 instrumente erau din alamă: patru fligoarne, două trompete, două cornuri, un bas fligorn, un eufoniu, două basuri, o tobă, două talgere şi două baritoane.

Cu foarte mici excepţii, marea majoritate a instrumentiştilor au rămas alături de fanfară pe tot parcursul activităţii ei, fără să treacă de la un instrument la altul.

Dintre membrii fondatori pot fi enumeraţi următorii: Şeran Gheorghe, Topor Traian, Sârb Miron, Demşorean Petru, Petrişor Petru, Dobre Gheorghe, Casap Gheorghe, Andraş Gheorghe, Ardelean Vasile, Orădan Vasile, Brădean Traian, Ciorogar Vasile, Bobâlnă Vasile, Vărădineanţ Gheorghe, Dragoş Gheorghe, Noroi Petru, Dragalina Gheorghe, Florinca Adrian, Sava Miron, Brădean Petru, Ardelean Petru, Miculiţă Gheorghe şi Ciavici Gheorghe.

Lideri incontestabili ai grupului au fost Sava Miron şi Dragalina Gheorghe, care cântau la clarinet, Demşorean Petru la fligorn şi Andraş Gheorghe la fligorn bas.

Repertoriul fanfarei era compus din muzică populară, marşuri, romanţe, muzică patriotică şi muzică religioasă. Cele mai cunoscute melodii populare din repertoriu au fost: „Ardeleana”, „Pe picior”, „Învârtita”, „Colo-n vale la cireş” şi „Pe picior numărul trei”.

Dintre romanţe, cele mai cunoscute piese interpretate de fanfară au fost „În fânul de curând cosit” şi „Pe lângă plopii fără soţ”.

La înmormântări, la cimitir sau la biserică, erau interpretate marşuri funebre, „Sfinte Dumnezeule” şi „Hristos a Înviat”.

Fanfara a cântat la joc, la nunţi, la serbări, la zile onomastice, la rugă în Banat, în localităţile Şiştarovăţ, Dorgoş, Covejdia etc.

Activitatea fanfarei a durat din 1937 şi până în 1941, când o parte a instrumentiştilor au plecat pe front, instrumentele fiind predate spre păstrare la Şcoala Viticolă.

După încheierea războiului, în anul 1946, Dimitrie Vlad a reorganizat fanfara care a desfăşurat o activitate la o scară mai redusă, până după 1950, când s-a autodesfiinţat.

Fanfara din Miniş a adus o notă de inedit, de originalitate şi culoare în lumea monotonă a Podgoriei Aradului, ea a demonstrat că talentul nativ al ţăranului există şi nu trebuie decât să fie explorat şi folosit în folosul comunităţii.

sursa: Virigil Valea, Miniş – Istorie şi cultură, Editura Concordia, 2011

Share Button

comentarii

Leave a comment

Captcha Captcha Reload

apiland.ro

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Site-ul apare in Directorul Kappa Stiri Ziare