Monografii: Cum a luat fiinţă baza de tratament de la Moneasa

Publicat de actualitati-arad in 16 Apr, 2016 | Parerea ta

OLYMPUS DIGITAL CAMERASchimbările au început în 1891, când staţiunea a trecut în proprietatea contelui Wenckheim Friedrich. Noul proprietar a construit pe cont propriu o cale ferată de la gara Sebiş şi până la staţiunea Moneasa, înlăturând, în acest mod, neplăcerile drumului.

În locul clădirilor vechi şi dărăpănate ale băii cu cabine de lemn şi restaurantului demodat, edificate de contele Waldstein în deceniul şapte al secolului XIX, s-a conceput proiectul unei noi baze de tratament, a cărei reconstrucţie a început în anul 1895.

Impozantul edificiu, numit, mai târziu de localnici, vila „Nufărul” sau nr. 1, avea o lungime de 80 m. La parter, au fost amenajate 13 cabinele pentru baie. Fiecare cabină avea câte o vană, placată cu „marmură roşie” de Moneasa. Vănile noi au avut o capacitate diferită, de la 1 mc până la 3 – 4 mc.

Cele mai mici au fost destinate copiilor, cele mijlocii pentru 1 – 2 persoane, iar cele mai mari pentru 3-4 persoane. Alimentarea cu apă s-a făcut prin trei robineţi, unul cu apă termală supraîncălzită, altul cu apă termală naturală şi al treilea cu apă rece.

Cabinele erau fiecare dotate cu un pat şi cuier pentru haine. Tot la parter s-a aflat cabinetul medical, precum şi saloane, în care protipendada vremii putea purta discuţii diverse, un club de distracţii şi grupuri sociale, iar la etaj erau camerele de oaspeţi.

Lângă această clădire s-a construit un restaurant cu o capacitate de 300 de locuri. Vis-à-vis s-a mai edificat bucătăria, purtând mai târziu denumirea de vila 2.

Întrucât valea băilor era foarte îngustă şi nu mai exista posibilitatea extinderii staţiunii în acest perimetru s-a recurs la noi amenajari în lunca principală a Văii Moneasa.

Tot pe terenul acestei lunci s-a amenajat parcul staţiunii, unde s-au plantat puieţi de conifere şi tei, iar pe axul principal au fost trasate aleile. La ieşire din Valea Băilor, în aval, pe partea dreaptă a aleii principale din parc, a fost ridicat Hotelul Central cu două nivele, având 16 camere.

În incinta parcului, mai în aval, s-a construit baza de hidroterapie (ştrandul), dotată cu 2 bazine în aer liber, cabine şi o clădire în interiorul căreia au fost montate instalaţii de hidroterapie pentru femei şi bărbaţi.

Apa termală a fost asigurată printr-un foraj la o adâncine de 320 m, situat în vecinătatea celor trei izvoare termale natural din spatele bazei de tratament (Vila 1 sau Pavilionul 1).

Transformările edilitare, realizate de contele Wenckheim, au avut ca model renumitele staţiuni din Europa de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Izvorul termal realizat prin foraj la o adâncime de 320 m a asigurat un debit de 60 hl-min. Analiza apei termale de la acest izvor a fost efectuată de dr. Lengyel Bela, profesor universitar pensionar, director al Institutului de Chimie nr. 2 din Budapesta.

Rezultatul analizelor a fost trimis domnului administrator domenial, Razel Istvan, însoţit de o scrisoare ce avea următorul conţinut:

„Am onoarea de a vă trimite anexat rezultatul analizei apei fântânii arteziene, împreună cu un mic text în care prezint staţiunea balneară. Analizele dovedesc că prin forarea fântânii arteziene Moneasa a obţinut un izvor, care corespunde întru totul cu caracterul izvoarelor vechi. E incontestabil că apa provine din acel bazin subteran din care provin şi apele celorlalte izvoare, cu excepţia apei izvorului rece. Pot afirma că, acele impresii favorabile, pe care le-am obţinut despre Staţiunea balneară Moneasa m-au impresionat adânc şi am avut deja ocazii de a vorbi despre staţiune cu câţiva colegi.

N-ar fi de prisos de a tipări actele trimise de mine şi a le trimite medicilor mai renumiţi din ţară. Eu nu sunt adept al reclamelor, sunt convins însă că staţiunea balneară Moneasa ar merita să devină mai cunoscută în cercurile mai largi. Staţiunea balneară din Moneasa este proprietatea contelui Wenckheim Frideric, care nu cruţă nici o cheltuială ca să ridice staţiunea balneară la nivelul cerut al cerinţelor moderne. Se poate spune că ceea ce se poate obţine prin sacrificii în scurt timp a şi realizat în mare parte.

Nu vorbesc mai amănunţit despre hotel sau despre clădirile mai mari, care sunt sortite pentru primirea vizitatorilor. Acestea sunt prevăzute cu mobilier simplu, dar cu gust, corespunzător tuturor pretenţiilor.

Nu vorbesc despre parcul recent amenajat, care, cu fântânile sale ţâşnitoare şi cu aleile sale mari, peste câţiva ani, când vor creşte brazii, sădiţi în grupuri elegante, va fi cu adevărat frumos, de care, de fapt, de-abia era nevoie, deoarece munţii care înconjoară staţiunea sunt acoperiţi cu păduri dese, care au drumurile lor tăiate pentru promenade de Czárán Gyula – deja constituie un parc uriaş.

În sfârşit, nu vorbesc despre situaţia climaterică, deoarece nu o cunosc din propria experienţă, dar, totuşi, risc observaţia că circumstanţele climaterice trebuie să fie favorabile, pe de-o parte datorită situaţiei geografice a văii, iar pe de altă parte, fiindcă teritoriul staţiunii balneare este între tăiat de multe pâraie mari şi frumoase ale căror ape fac aerul incontestabil mai proaspăt.

Halele de baie sunt amenajate conform cerinţelor tehnicii noi. Vănile sunt confecţionate din marmură roz, provenită de la cariera de marmură de pe domeniu. Bazinele la fel. Instalaţia, prevăzută cu trei robinete, furnizează apă cu trei tipuri de temperatură. Şi cabinele de băi sunt amenajate cu un confort necesar.

Punctul culminant al staţiunii este fără îndoială stabilimentul de hidroterapie (ştrandul) cu apă rece. Sala mare a clădirii este prevăzută cu duşuri, bazine, băi de şezut, băi de picioare, locuri de odihnă etc, ceea ce face posibilă aplicarea tuturor posibilităţilor de tratament cu apă rece.Din sală se poate ajunge în sala de înot, care se poate afirma că este amenajată elegant. În bazinul de cca 150 -200 mp, apa se schimbă continuu, care ajunge aici prin ţevi din izvorul artezian abundent. Sub un singur acoperiş există două asemenea stabilimente, unul pentru bărbaţi şi altul pentru femei.

Face o impresie plăcută curăţenia şi ordinea predominant în toată staţiunea balneară.

Pentru diferitele băi, apa o furnizează cinci izvoare, dintre care patru sunt de mult folosite. Apa izvoarelor Ernö (Ernest), Maria, Kerestély şi a unui izvor rece am examinat-o în 1887.

Deoarece aceste izvoare n-ar fi putut furniza apă în cantitate suficientă pentru o staţiune balneară grandioasă, s-a decis forarea unei fântâni arteziene, pentru a se putea aproviziona cu o cantitate de apă îmbelşugată staţiunea balneară în dezvoltare. Planul a fost realizat cu succes şi în prezent, pe lângă izvoarele vechi, şi izvorul artezian recent terminat furnizează o cantitate mare de apă.

Fiind rugat să analizez compoziţia chimică a acestui izvor, m-am deplasat la faţa locului, pentru a efectua munca necesară acolo. Atunci am avut prilejul de a dobândi impresiile de mai sus, şi totodată de a mă convinge că administraţia domeniului pune un accent deosebit pentru dezvoltarea staţiunii, după modeluri moderne, în raport cu pretenţiile publicului civilizat”, Budapesta, 1898, V, 28, Dr. Lengyel Béla.

Sursa: „Moneasa – monografie istorică” – Felicia Aneta Oarcea, Spiridon Groza

CITITI SI: Monografii: Preţuri de cazare la Moneasa, în perioada interbelică

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20
bioportal.ro%20
reduceriturism.ro

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare