Mona Nicoară: „FARAD poate aduce public din Ungaria, Serbia, Croaţia, Slovenia”

Publicat de actualitati-arad in 11 Dec, 2014 | Parerea ta

mona nicoara 1Interviu cu Mona Nicoară, directorul artistic al Festivalului de film documentar FARAD

Doamnă Mona Nicoară, sunteţi directorul artistic al primei ediţii a Festivalului de film documentar de la Arad. Aţi mărturisit în comunicatul de presă referitor la acest eveniment că sunteţi legată sentimental de Arad. Pornind de la acest fapt, ce şanse credeţi că are acest festival să devină un eveniment de tradiţie, care să vă aducă, an de an, la Arad?

Festivalul este produs de Romanian Film Initiative/FilmETC, cu care eu am mai lucrat la un alt festival de film românesc organizat de ei în New York — Making Waves.

De fapt, propunerea de a prelua direcţia artistică festivalului FARAD a venit din partea Corinei Şuteu, care lucrează cu actorii culturali din Arad şi cunoaşte bine noua strategie culturală a oraşului, şi conduce şi Romanian Film Initiative/FilmETC. Pentru mine asta deja a fost un garant şi am acceptat cu mare plăcere propunerea. Pe lângă Corina Şuteu, Oana Radu şi Mihai Chirilov, care sunt membri în board, acordă sprijin creativ şi organizaţional, echipa se compune şi din Eduard Haris şi Eugen Matei Lumezianu, de la 111 Film, care asigură direcţia executivă,  Anamaria Giurgiu, care se ocupă de comunicare, împreună cu Ramona Creţu, care asigură sprijin din partea Centrului Municipal de Cultură Arad.

Şansele festivalului depind de noi. Depind, de fapt, de cât de bună este programarea, ca substanţă, şi ce face ea pentru public — şi nu doar cel arădean, dar şi cel naţional şi internaţional. Altminteri, date pentru succes sunt: în Arad există foarte multă deschidere pe plan local şi ne bucurăm de un sprijin extraordinar din partea Primăriei şi Centrului Municipal de Cultură, dar şi din partea comunităţii creative din oraş.

Aici e mult potenţial cultural, în general, şi, în particular, există şi o tradiţie solidă a cinemaului independent, asa că un festival ca FARAD-ul vine deja pe un teren fertil. Ceea ce contează este ca noi să onorăm acest context cu un program anual care să pună umărul în mod strategic, consecvent, şi, evident, substanţial la ceea ce se întâmplă deja în Arad şi să aducă ceva nou şi necesar în peisajul festivalurilor din această regiune a Europei.

Faptul că festivalul se desfăşoară în zilele în care şi arădenii vor comemora eroii de la Revoluţia din Decembrie 1989 a stat la baza selecţiei filmelor care vor fi prezentate în festival. Sunt filme nominalizate la diferite premii internaţionale, filme care au avut premiera în oraşe europene. Ce ne mai puteţi spune despre producţiile care, spunem noi, ar trebui să umple sala de cinematograf, chiar într-o perioadă în care arădenii se află în febra pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă.

Filmele acestea sunt un puzzle puţin mai complicat decât pregătirile pentru sărbătorile de iarnă. Şi, de departe, mai interesant. Sunt neaşteptate: nu e nimic festivist şi nimic simplu în ele. Am ales acele filme care ne fac să problematizăm într-un fel relaţia noastră cu ce înseamnă “revoluţie” sau “schimbare istorică”.

De exemplu: capetele de program sunt Timişoara: Decembrie 1989, un film de autor excepţional, prea puţin văzut, şi Videogramele unei revoluţii, un film de artă, aproape experimental. Ambele sunt făcute în anii imediat următori Revoluţiei, dar au o abordare radical diferită: unul este un testimonial plin de patos, în vreme ce celălalt este evaluare clinică a ceea ce putem vedea şi ceea ce credem că ştim — criticul Alex Leo Şerban spunea despre Videograme ca e “ca un duş rece”.

La fel sunt şi două filme despre mişcări de stradă recente: magistralul “Maidan”, care a avut premiera anul acesta la Cannes în timp ce în Ucraina istoria era încă în plină desfăşurare – şi tragi-comicul “Bucuresti, unde esti?” Ceea ce este interesant aici este că, dintre cele două, documentarul formal mai riguos şi aparent mai distant este şi cel mai emoţionant, mai infuzat de pasiune.

Apoi avem două filme personale: Tzvetanka, un film despre revoluţiile ultimilor trei sferturi de secol din Bulgaria, pus în scenă amuzant şi poetic de o bunică şi nepotul ei, şi noul fillm al lui Corneliu Porumboiu, Al Doilea Joc, care este, de fapt, un dialog tată-fiu despre trecerea timpului şi schimbarea timpurilor, pornind de la un meci Steaua-Dinamo din 1988.

Apoi, avem niste întoarceri spectaculoase în arhivă, care e uneori mai proaspătă decât prezentul: Concerning Violence (Despre Violenţă), un film care sapă în arhivele televiziunii suedeze din anii ’60 şi ’70 si ne aduce faţă în faţă cu propriul nostru trecut, e o punere în oglinda şocantă, care a dat naştere la discuţii aprinse la festivalul Sundance de anul acesta.

Tot la anii ’70 şi ’80 ne întoarcem cu programul curat de Călin Man de la kinema ikon — cel mai vechi colectiv activ de film experimental din România. Toate cele 11 filme sunt o revelaţie, fiecare în felul lui: pe de o parte, ne readuc în atmofera familiară şi rigidă a acelor ani; pe de altă parte, avem de-a face cu ceva radical şi exploziv: căutarea unor noi modalităţi de expresie, spargerea şabloanelor formale şi intelectuale, joaca avangardistă şi, chiar şi în anii aceia, un miracol — filmul românesc independent. Discuţia cu autorii filmelor, care mulţi încă sunt în Arad, este de neratat.

Ce şanse de dezvoltare sau chiar de viaţă credeţi că are un festival al filmului documentar în Arad şi, de ce nu, într-un alt oraş din România, într-o ţară dominată, enervant câteodată, de filmul comercial, de tabloide, de vedetisme de tot felul, de politică dâmboviţeană?

E un potenţial de dezvoltare foarte mare pentru evenimentele bune de film în România, cum o dovedesc de fapt atâtea festivaluri, începând de la inegalabilul TIFF de la Cluj, al cărui director artistic, Mihai Chirilov, este şi în board-ul producătorului FARAD-ului, Românian Film Initiative|FilmETC şi trecând prin evenimente de documentar specializate care au crescut impresionant în ultimii ani — Astra la Sibiu, One World la Bucureşti, etc.

Există un public tot mai numeros care are nevoie de experienţe şi provocări emoţionale şi intelectuale reale, de noi perspective, de soiul de şocuri pe care le poţi simţi cu adevărat doar în întuneric, împreună cu alţi străini, când te simţi mic în faţa unui ecran mare. Comediile de Crăciun şi tabloidele de televiziune nu nicio şansă într-o astfel de competiţie.

În plus, Aradul are o poziţie privilegiată de frontieră. Crescut cu grijă, un festival ca acesta poate aduce cu uşurinta public Ungaria, Serbia, Croaţia, Slovenia sau Austria. Mi se pare evident că asta este una dintre direcţiile în care trebuie să ne extindem.

Propunem acum un exerciţiu de imaginaţie pentru regizorul de film documentar Mona Nicoară. Vă aflaţi în Aradul anului 2014, un oraş candidat pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii. Ne-aţi putea spune un subiect al unui film documentar care să aibă premiera în anul 2021, în oraşul Arad- Capitală Europeană a Culturii?

Îmi plac limitările de loc şi abordările longitudinale. Ajută la structurarea poveştii şi mă împing să lucrez cu mai multă atenţie la relieful emoţional şi detaliile de caracter.

Aş alege o stradă – de exemplu, Alecsandri, unde se redeschide Cinema Arta cu ocazia festivalului – şi aş urmări transformarile prin care trece ea timp de şapte ani prin unul sau două personaje bine alese. Cu bine, cu rău, cu pisici care trec strada, cu plictisela ocazională şi mici explozii de acţiune frenetică, cu umorul aproape inevitabil oricărui documentar filmat în România.

Formal, poate fi făcut ceva foarte ritmic, cu anumite cadre-refen care să îşi schimbe semificaţia în timp.

Ce mesaj aveţi pentru tinerii care, poate, nu sunt atraşi de un film documentar şi de ce ar trebui aceştia să lase la o parte senzaţionalul pentru o lecţie de istorie sau, de ce nu… de cultură generală?

Ca mai peste tot în lume, în România publicul documentarelor de cinema este în general tânăr. E un public curios şi angajat, cu standarde estetice ridicate şi cu aşteptări etice şi mai ridicate.

Tineretul înţelege mult mai bine rolul şi valoarea documentarului de cinema. Mai greu de urnit la festival este de fapt generaţia din urmă, care are o relaţie privilegiată cu televizorul, mai ales după 1990, şi înţelege documentarul doar prin prisma produselor de televiziune gen National Geographic sau History Channel. Au şi acelea rolul lor, dar e mai degraba unul didactic şi informativ – nu artistic.

Pe cei care înţeleg documentarul din această perspectivă i-aş invita să vină la festival, să stea pe noile scaune dintr-unul din cele mai vechi cinematografe din oraş, cot la cot cu tinerii pasionaţi de documentar, în întuneric, luminaţi  doar de proiecţia de pe ecran. Sunt convinsă că ar descoperi ceva nou şi emoţionant.

Despre Mona Nicoară

Născută în Ineu, județul Arad, Mona Nicoară este regizor de film documentar, producător, activist de drepturile omului și scriitor.

A studiat la Universitatea București și la Universitatea Columbia din New York, iar în 1997 a început să lucreze în film ca producător asociat al filmului Children Underground, distins cu Premiul Special al Juriului la Sundance Film Festival în 2001 și nominalizat la Oscar în 2002. Începând cu 2005, Mona Nicoară a regizat și produs multi-premiatul documentar Our School (Școala Noastră), care a avut premiera la Tribeca Film Festival în 2011, a primit premiul juriului pentru cel mai bun lung metraj american la AFI | Silverdocs, a fost nominalizat la Silver Eye Awards pentru cel mai bun lung metraj din Europa de Est și la Premiile Gopo pentru cel mai bun documentar românesc –  și a fost în mai bine de 60 de festivaluri din întreaga lume.

Mona Nicoară este membru al boardului de onoare al festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, organizat de Romanian Film Initiative | FilmETC la Lincoln Center în New York, contribuie la programarea festivalului One World Romania din București, și a făcut parte din numeroase jurii internationale, inclusiv la Astra Sibiu, International Documentary Association Awards, Movies that Matter și TIFF – Festivalul International de Film Transilvania în Cluj.

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare