Ziarul electronic al arădenilor

Ioan Kett Groza – un poet al culorii

Un lucru este cert: ori de câte ori m-am aflat în fața lucrărilor lui, Ioan Kett Groza nu m-a lăsat să am senzația de „deja vu”.

Nici măcar atunci când, de la o apariție publică la alta, se întâmpla ca în lucrările sale să stăruiască asupra unei anumite idei sau să se circumscrie unui anumit limbaj particular de exprimare. Îmi aduc aminte, de pildă, de „perioada” suprarealistă, cu atât mai relevantă pentru cariera lui Kett Groza cu cât ea s-a manifestat consistent chiar și în timpuri când lucrul acesta era mai puțin bine primit în cercurile oficiale și, curios, chiar și de unii din confrații săi.

Cu o pasiune nestinsă, Ioan Kett Groza își urmează destinul artistic cu alura atletului conștient de îndreptățirea lui la cununa de lauri dar și de prețul pe care-l va plăti pentru ca, în cele din urmă, să o și poată așeza pe frunte. Nimeni nu te va cadorisi cu premii decât dacă ele nu au nici o valoare ori, cel ce dăruiește are un interes ascuns să facă așa ceva.

Numai că Ioan Kett Groza a făcut dovada că are proprietatea deplină a ierarhiilor autentice. Din această pricină, în cele aproape patru decenii de când am avut bucuria să-l cunosc, am descoperit, cu fiecare apariție a lui, o personalitate care a cultivat – și continuă să o facă – o autocenzură elegantă dar foarte exigentă cu sine însuși și care știe să și culeagă roadele acestui mod consistent de a se apropia de arta sa.

Din această perspectivă, recent vernisata expoziție de la Sala Clio reprezintă o nouă bornă în ascensiunea continuă a pictorului spre deplina și bine meritată împlinire.

Spun „împlinire” pentru simplul motiv că, în artă, e loc, întotdeauna, de mai mult și mai bine, iar bilanțul e mereu amânat din însăși dorința lăuntrică a artistului. Aș fi foarte trist să aud cutare pictor, sculptor, actor, cântăreț de operă sau mai știu eu ce alt spirit dedicat slujirii Artelor, declarând că a ajuns la „deplina împlinire”, pentru simplul motiv că aș citi în asta declarația cuiva care a atins plafonul pe care – din lipsă de resurse – și l-a construit prea jos.

Așa fiind, se poate spune că expoziția personală a lui Kett Groza a jalonat o nouă bornă a unui drum ce urcă și o face cu impetuozitate. Chiar dacă, vorba cuiva foarte drag mie, pe alocuri descoperi priviri retrospective – lucru extrem de valoros, indicând sinceritate și luciditate ce definește o  personalitate puternică – lucrările expuse la Sala Clio se constituie într-un mesaj foarte clar și apăsat despre adevăruri profunde ale gândirii dar și ale meșteșugului înalt al pictorului.

Kett Groza ne vorbește despre lucruri importante, ne provoacă la meditații filozofice de o mare actualitate dar, în același timp, el ni se prezintă, din nou, drept un colorist de mare performanță.

Lucrările sale sunt rezultatul unor decantări rafinate de culori când compacte, păstoase chiar, când de o delicată transparență ce sugerează plutirea într-un spațiu în care numai zborul se simte bine. Chiar dacă ai putea zice că ajuns la vârsta când, în general, lucrurile se cam așează în matrice mai mult sau mai puțin previzibile – nu degeaba se vorbește în domeniu de „stilul personal” al cutărui sau cutărui artist, de nici nu știi, uneori, dacă e de bine sau nu… – Kett Groza ar fi putut să se concentreze mai degrabă pe elemente consacrate, pe soluții superverificate, pe cărări îndelung bătătorite, care să-i consolideze reputația, observ că el explorează încă, pornește, impetuos, în noi expediții temerare. Care-l pun – și ne pun și pe noi – în fața unor provocări pe cât de interesante, pe atât de răscolitoare.

Exerciții de introspecție în universul intim al fiecăruia din noi, cei aflați fața în față cu lucrările sale, întrebări care ne trimit către dileme dintre cele  mai stringente ale lumii contemporane, sunt doar câteva dintre coordonatele tematice ale acestui recent demers al artistului. Nu poți trece pe lângă nici una din lucrările expuse fără să te suprindă, fie o declarație de principii, fie o mărturisire dulce-amară, fie o sugestie autoironică. Autorul nu te lasă în pace  dar simți că el însuși este martorul, dar și protagonistul unor neliniști mai degrabă adolescentine, pe cât de energice, pe atât de oneste și de proaspete.

(De altfel, numai cine nu vrea nu va observa că Ioan Kett Groza se menține tânăr într-un mod natural, pletele sale cărunte completând armonios un portret din care răzbate energie, entuziasm, inteligență, spirit ludic, toate luminate de un mereu prezent zâmbet strecurat pe sub mustață. Vrei nu vrei, îți aduci aminte de faptul că artistul-filozof este dublat de un caricaturist plin de un umor percutant, născut din puterea câtorva linii așternute cu har pe bucata de hârtie, în condițiile în care acul care înțeapă, are puterea de a și vindeca).

Personal, gândul îmi stăruie la seria impresionantă de lucrări realizate într-o tehnică mixtă sofisticată și elegantă, în culori când dense, de catifea grea, când filigranate, de o transparență ireală, aplicate cu mână sigură pe o suprafață înmuiată, parcă, în aburii unei dimineți de vară.

„Obsedantă fantomă a semnului”, „Dincolo de cod” și incitantele „Kettograme” și altele, sunt tot atâtea imbolduri către avânturi impetuoase spre tărâmul reveriei. În același timp, artistul ne demonstrează încă o latură complexă a măiestriei sale: să ajungi să jonglezi cu infinitul „griului nobil”, pe toată scala curcubeului, iată că Ioan Kett Groza o face cu siguranța celui care știe vorbi cu și despre lumină în toată plenitudinea de semne ale unui limbaj sigur, elevat și convingător în același timp.

Cu alte cuvinte, pictura lui Ioan Kett Groza, așa cum ni se înfățișează în expoziția de la Sala Clio, în anul de grație 2018, este, deopotrivă, o provocare dar și o minunată profesiune de credință. În același timp, ea este și o puternică promisiune care ne face să ne pregătim, încă de pe acum, pentru o cât mai grabnică reîntâlnire. Și nu doar pentru bucuria revederii.

Întâlnirile cu Ioan Kett Groza ne sunt necesare pentru că și din pricina lor, ne mai putem regăsi bucurându-ne de lumină, de alcătuirea mirifică linie-formă și de poezia rostită cu generozitate de un mare poet al culorii.

Silviu Rațiu

Martie, 2018

Share Button

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.