Dacă e joi, e jazz

Publicat de actualitati-arad in 26 Aug, 2017 | Parerea ta

La Westgate Hotel, în San Diego, California.

În sezonul estival – să recunoaştem, destul de lung – pe una din terasele exterioare ale elegantei construcţii din inima oraşului, în fiecare seară de joi, într-o ambianţă relaxată şi deloc formalistă, se întâlnesc aici iubitorii jazzului.

Hotelul este înconjurat de câţiva „pui” de zgârie nori (clădiri de birouri şi un alt hotel, ceva mai vechi), astfel că acustica este perfect asigurată. Mobilierul este în deplin acord cu ceea ce se petrece în locul acela: minimalist şi comod.

Intrarea e liberă dar… condiţia participării înseamnă, totuşi, o consumaţie obligatorie de o valoare aş zice simbolică.

În seara pe care am petrecut-o acolo, partea muzicală a fost susţinută de o cântăreaţă destul de cunoscută, originară chiar din San Diego, care a fost însoţită doar de un pianist şi de un percuţionist. Alison Adams Tucker  – o voce curată, cultivată, exactă şi performantă, cu un foarte bun simţ al limbii (a interpretat lucrări în portugheză, spaniolă, engleză şi franceză, fără să se fi simţit măcar şi pentru o clipă că este nativ americană) a ştiut să găsească, cu discreţie, echilibrul între lucrările pe care le-a prezentat, astfel că nu de puţine ori s-au găsit destui care să-şi exerseze abilităţile sau pur şi simplu plăcerea de a dansa.

Cei doi tineri care au asigurat acompaniamentul ar fi putut, oricând, apărea,ei înşişi, pe post de solişti. Au preferat să rămână discreţi în umbră şi să-i asigure solistei fundalul atât de necesar pentru părţile improvizatorice pe care Alison le-a abordat cu aplomb.

Am aflat mai târziu, toţi trei erau artişti cunoscuţi, născuţi şi formaţi în San Diego, încurajaţi să-şi etaleze talentul şi rezultatul muncii într-o astfel de formă, deloc străină culturii americane, dar atât de puţin utilizată, de pildă, la noi.

Artişti locali, prezentându-se celor cu care se întâlnesc, adesea, pe stradă, la cumpărături – un mod de a da contur cald, eliberat de prejudecăţi, relaţiilor dintre oamenii care împart un loc comun sub soare.

(În contul consumaţiei obligatorii a fost pusă la dispoziţia oaspeţilor o listă scurtă, dar foarte consistentă, cu tot felul de combinaţii inedite de ingrediente, nota comună fiind, şi aici, absenţa formalismului. Vinurile, franţuzeşti din podgorii cu renume, aş zice clasice, atât cele albe, cât şi cele roşii, de bună calitate. Vorba românului, „făcute numai din struguri”. Şi atât. Nimic prefabricat, nimic forţat şi închistat în convenienţe. Totul turnat într-o formă elastică, armonioasă şi plină de naturaleţe.)

O seară de august, în prag de weekend, cu muzică şi toate celelalte ingrediente atât de necesare – şi la îndemână! – pentru a te face să simţi că faci parte dintr-o lume normală, în care locul tău este unul clar definit şi de neînlocuit.

Nimeni nu râvneşte la porţia ta – atâta cât e! – de fericire, nimeni nu tulbură clipa rotundă pe care atâţia alţii se îngrijesc să ţi-o oferă. Exact după cât ţi-ai croit-o şi după cât te-ai gândit să ţi-o aşterni în braţe.

Aşezat comod într-un scaun de răchită, la lumina unei candele parfumate, ascultând un trio de jazz care-şi face treaba cum nu se poate mai bine.

Terasa e plină, umbrele tăcute ale chelnerilor se preling de la un capăt la celălalt, câteva perechi înlănţuite desenează un dans lent, năpădit, parcă, de amintiri, au apărut şi nişte pleduri – briza Pacificului începe să fie ceva mai răcoroasă în această parte a anului – e joi seara şi dacă e joi, la Westgate Hotel – San Diego,e jazz. De calitate. Şi e bine.

Viaţa poate fi şi aşa. Simplă şi frumoasă.

Bună dimineaţa România!

Silviu Rațiu

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din RO - vigneta

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare