Ziarul electronic al arădenilor

Ce trist e să ajungi bătrân! Oare mai poţi fi fericit la acea vârstă?

Aceasta e problema ce îi frământă pe mulţi oameni ajunşi la o anumită vârstă înaintată, la vârsta pensionării şi trecerea de la o activitate intensă la o activitate mai „lentă”, mai „forţată”, practic la o inactivitate venită pentru mulţi prea devreme.

Şi mulţi oameni se întreabă, pe bună dreptate, dacă la o vârstă înaintată mai poţi fi fericit, mai poţi „gusta” acel sentiment pe care ţi-o dă fericirea? Este o vreme în care tinerii nu te mai „bagă în seama”, foştii colegi de serviciu „te uită” iar cunoştinţele sau mulţi prieteni „te ocolesc”, te uită sau, pur şi simplu nu te mai caută deoarece pentru ei nu mai „eşti util” sau nu mai au „nici un câştig” de pe urma prieteniei cu tine. Prin aceste stări sufleteşti trec, din păcate, aproape toţi pensionarii după o viaţă închinată muncii şi activităţilor dedicate societăţii sau colectivităţilor în care au trăit. Şi pe bună dreptate, ei îşi spun în fiecare zi: „… Dacă aceasta înseamnă fericire, mai bine fără…!”. Şi ce „dureros” este acest sentiment pentru cei în vârstă, ce decepţionaţi se simt bătrânii care „sunt uitaţi” sau nu mai sunt căutaţi cu toate că experienţa lor de viaţă şi activitate le mai permit să facă încă multe activităţi benefice în folosul societăţii. Dar, în locul lor sunt „căutaţi” unii ale căror competenţă profesională este discutabilă, şi singurul lor „argument de viaţă” este „gura mare” cu care încearcă să convingă oamenii sau chiar un electorat că probabil mai fac ceva.

Dar de ei e numai gura, aşa cum mulţi oameni o recunosc şi tocmai de aceea ei sunt aleşi pe post de diferiţi consilieri unde ce spui astăzi nu contează, principalul este ca să spui în gura mare, acest principiu fiind vechi şi sună cam aşa: „…dacă nu poţi să convingi oamenii prin fapte concrete, zăpăceşte-i cu gura mare…!”
Şi la ora actuală avem mulţi din aceştia, iar acum e timpul lor, timp în care ei „calcă pe cadavre” numai ca să ajungă pe o listă şi să „prindă” un loc de consilier local la umbra unui primar care îi tolerează.

Parcă în zilele noastre nici nu mai e valabil acel slogan potrivit căruia „… cine nu are bătrâni, să-şi cumpere…”, parcă au venit la modă alte sloganuri mai actuale zilelor noastre în care corupţia şi hoţia sunt la loc de cinste. Şi tocmai datorită acestor „mentalităţi noi”, oamenii în vârstă care toată viaţa lor au fost cinstiţi şi corecţi nu mai au loc nicăieri şi nici nu mai sunt utili celor care ne conduc destinele.

Aceştia însă uită că vremea trece şi vor, nu vor, vor ajunge şi ei pensionari şi nişte oameni bătrâni care vor fi uitaţi de cei pe care i-au ajutat cândva, de cei pentru care au făcut poate mult bine, dar atunci va fi prea târziu şi ei vor „fi obligaţi” să guste din „paharul amar al bătrâneţii” şi al timpului în care nimeni nu te mai caută ca să te salute măcar.

Oare totuşi ce este fericirea de la o anumită vârstă în sus? Poate ne dă cineva un răspuns care să aducă şi bătrânilor puţină fericire în suflet pentru anii pe care îi mai au de trăit!

S-auzim numai de bine!

Gheorghe Suciu

Share Button

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *