Home /
RO – vigneta
În goana nebună în care am pornit de ceva vreme, de parcă am vrea să alungăm timpul din viaţa noastră, ar fi bine ca uneori să ne oprim, cât pentru o secundă, să ne tragem sufletul şi să-ncercăm să ne re-croim pasul, doar, doar ne regăsim suflul şi ne mai dăm un dram de şansă pentru un destin cu dimensiuni suportabile.
Într-o dimineaţă îngheţată de decembrie, într-o cafenea italiană din...
- Mi se pare mie, sau v-am supărat?
- Trebuie să ştii ceva: eu nu mă supăr niciodată. Nu mă supăr din principiu!
- Cum adică?
- Simplu: dacă e să te superi, treaba asta înseamnă o grămadă de lucruri: cearta de la care pleacă, venin pe care-l înghiţi, frustrări care-ţi întunecă ziua. Pacoste mare, falimet curat. Odată ce te superi, chestia e că trebuie să te şi dez-superi, înţelegi?
- În regulă,...
Peste tot numai ţaţe.
În piaţă, ţaţe, la colţ de stradă, ţaţe. Şi de-ar fi numai atât.
Numai că, în Parlament, la Guvern, în tot felul de locaţii mai mult sau mai puţin oficiale, sclifosite şi pline de ifose – ţaţe.
Vreo 5 sau 6 canale de televiziune, pe post de ţaţe naţionale, cu sclipici Full HD şi sunet Dolby-surround. (Oare ce ar fi să înfiinţăm un premiu „Ţaţa anului”? şi să...
Parte din mitul fondator al românilor – dacă aşa ceva ne poate fi recunoscut – balada „Mioriţa” relevă în planul existenţei diurne un paradox greu de acceptat pentru omul raţional.
Silviu Rațiu
Doi tipi orbiţi de invidie (?) se pregătesc de un asasinat mârşav. Oiţa cu proprietăţi paranormale din turma celui de-al treilea îşi avertizează stăpânul. Până în cele mai mici detalii şi pe un...
Îmi spunea un amic, nu de mult, scormonind ceva cu privirea în mormanul de zăpada din faţa Primăriei: ”Nu cred să mai existe ceva pe lumea asta care să nu (se) vândă?”.
Silviu Rațiu
„Totul a ajuns să fie de vânzare”, zicea amicul, cu voce scăzută. ”E doar o problemă de preţ: cu cât (se) vinde una-alta? Cu cât vinzi pâinea, scrumbia, ciorapul, sutienul, maşina, procesul, mândria, pudoarea,...
Sunt întrebat de multe ori cum este posibil ca, acolo, la Tribunal, să se comită atâtea greşeli, cu consecinţe dramatice asupra vieţii oamenilor. De cele mai multe ori, necăjiţi care bat la porţile instanţei cu speranţa că acolo li de va face dreptate. Şi, ce-i mai trist e că, nu de puţine ori, aceste „greşeli” sunt sinonime cu nedreptatea. Flagrantă sau nu, voită sau nu, consecinţele sunt,...
Corupţie există peste tot. Şi asta pentru un motiv cât se poate de simplu, vechi de când cu mărul Evei: omul de după Cădere, e corupt! Coruptibil, dar şi corupător. Doamne ce alcătuire!?
Silviu Rațiu
Dacă cineva şi-a închipuit că lucrul acesta ar fi doar un specific mioritic, ar fi bine să-şi revizuiască urgent opiniile. Ca un mic ajutor, până şi topul categoriei are în vedere „cele mai…”...
În urmă cu nişte ani, o zi frumoasă de vară canadiană, în down-town Montreal. Surprinzător, căldură (destul de) mare. Mă opresc în faţa unui magazin – boutique cu articole de sport şi pentru timpul liber.
Silviu Rațiu
Îmi zic că aş putea să-mi iau un tricou, să pot lepăda cămaşa cu mâneci lungi pe care am îmbrăcat-o de dimineaţa, pe răcoare, când am luat-o la pas prin oraş. Nici nu apuc...
Bună dimineaţa, ce mai ştii nou?
Bună dimineaţa, mai nimic.
Cum adică „mai nimic”?! Chiar nu s-a întâmplat nimic?
Şi simţi în mod clar dezamăgirea, panicată parcă, în glasul celui din faţa ta. Nicidecum uşurare, ce să vorbim, de-un pui de bucurie.
Silviu Rațiu
La noi, vorba americanilor „No news, good news”, ori n-a ajuns, încă, ori a şi apucat să fie alungată din vocabularul curent. Am...
O vorbă umblă-n târg, de nici nu ştii cum s-o iei:
„Ce faci?”
„Bine, mergem înainte…”
„Înainte zici?!”
„Păi da, că înainte era mai bine”.
Silviu Rațiu
Tăcerea grea care se lasă după ce vorbele îşi iau zborul nici nu ştii cum să o iei. Îţi muşti buza şi mergi mai departe. Nu pare să aibă importanţă dacă mergi înainte. De fapt, unde o fi, pentru noi, înainte?!
„Lasă-mă,...