Bravo domnule Roncea, bravo „Moise Nicoară“!

Publicat de actualitati-arad in 03 Mar, 2016 | 9 Commentarii

sr editNu îl cunosc pe domnul Dumitru Roncea dar, dacă aș avea ocazia, primul gest pe care l-aș face ar fi să-i strâng mâna.

Dacă, din postura pe care i-a rezervat-o soarta, a reușit să câștige inimile câtorva sute (cel puțin) de copii, acest lucru înseamnă, astăzi, ceva. Ceva pentru care, o spun accentuat, el merită respect. Măcar atât!

La ora când aștern aceste gânduri se pare că în spațiul virtual circulă o petiție lansată de elevii de la „Moise Nicoară“, prin care se cere „salvarea” lui Roncea.

Dragii de ei, copiii, ei vor să-l salveze pe cel care, prin ceea ce a făcut, prin ceea ce reprezintă deja, nu (mai) are nevoie să fie salvat.

El este deja un symbol, iar lucrul acesta înseamnă mult mai mult decât simpla decizie administrativă pe care managerul firmei al cărei angajat este, o va lua cu privire la soarta angajatului său. (Apropo de asta, nu pot decât să sper că managerul va avea inspirația să ia unica decizie corectă în acest caz!).

Dar, de fapt, ce ar trebui să înțelegem din această întâmplare?

Cel puțin două lucruri.

Primul: că domnul Roncea a demonstrat, cu simplitate și modestie, că și în lumea nebună în care trăim, mai există loc pentru un lucru care, culmea, ar trebui să ne definească pe toți, ca ființe superioare: domnul Roncea se dovedește a avea omenia care înnobilează.

Am citit relatările presei despre „stilul” domnului Roncea la locul său de muncă, dar și mesajul pe care l-a adresat copiilor de la „Moise Nicoară“, la plecare și am înțeles că domnia sa mai are o calitate rară și anume un nivel deosebit de inteligență afectivă.

Fără a-și revendica licențe și masterate, acest om a intuit că cei cu care se întâlnea în fiecare dimineață au nevoie, dincolo de atât de multe alte lucruri mai mult sau mai puțin sofisticate, de un zâmbet venit din inimă, de o vorbă bună, de un îndemn sau chiar și de o dojană rostită, însă, cu un ton blând și încurajator.

Într-o lume în care maturii, oricine ar fi ei, au tot mai puțin timp pentru copii s-a găsit, iată, un „agent de pază” să ofere ceva în mare suferință printre noi: afecțiune. Și încă dezinteresată, sinceră și din belșug.

Să ne mai mirăm atunci că principalii „beneficiari” ai acestei bunătăți a domnului Roncea au luat atitudine? Că au sărit în apărarea lui?

Al doilea: ni s-a arătat că cei ce vin din urmă, elevi de gimaziu ori liceeni plini de euforia vârstei și a condiției lor intrinseci – ce lucru minunat, dacă-mi aduc aminte de vârsta când lustruiam și eu băncile fostul „Slavici” – au personalitate, au, deja, o știință în a identifica valoarea autentică și de a o deosebi de fals, bunătatea genuină de cea poleită cu staniol ieftin, sensul profund al mâinii întinse pentru a mângâia, încuraja, față de cea ce caută joarda, fie ea și una simbolică.

Mă bucură să văd că băieții și fetele de la „Moise” au ochi să vadă, urechi să audă și gură să rostească. Să rotunjească gânduri clare, cu subiect și predicat și că au curajul să stea cu spinarea dreaptă atunci când, o știm, unii ar fi mai bucuroși să-i vadă încovoiați și cu privirea-nfiptă-n podea.

Că au puterea de a refuza compromisul care, de atâtea ori, compromite!

E un alt soi de timp cel pe care acești copiii ni-l vestesc prin gestul lor minunat.

Minunat pentru că este unul simplu, pentru că este izvorât din inimi încă nepervertite de interese obscure, pentru că este expresia altruismului pur și simplu, pentru că este atât de omenesc încât ne vine greu să credem că așa ceva mai e posibil.

La urma-urmei, de ce i-ar păsa cuiva de un amărât de paznic de liceu? Și ce dacă, de mâine, o să vină altul?!

Ei nu, copiii aceștia frumoși prin inteligența gestului lor ne spun un lucru pe care aproape că l-am uitat: fiecare om are o valoare. În primul rând, în ochii Domnului, iar în al doilea rând, în ochii semenilor săi. Sau, așa ar trebui să fie, după gândul meu.

Atâta cât e, valoarea aceasta trebuie respectată. Ba, mai mult, chiar onorată! Pentru că ea reprezintă mesajul pe care un semen ni-l transmite despre el și despre modul cum ar vrea să se relaționeze cu noi.

Pentru că, până la urmă, totul se rezumă la aceasta: domnul Roncea a stabilit cu elevii de la CNMN o legătură de suflet cum foarte puține ni se mai oferă, indiferent de ce vârstă am avea ori pe ce loc ne-am situa în ierarhia socială.

Domnul Roncea le-a vorbit copiilor cu inima, iar copiii, înțelegând corect mesajul și l-au așezat acolo unde îi este locul: în inima lor.

Ce poate fi mai frumos decât să vezi niște tineri că-și înțeleg rostul, că se poartă ca niște persoane ce au maturitatea de a le păsa de „celălalt” și de a-i sări în ajutor atunci când e nevoie?!

Bravo domnule Roncea, pentru că ne-ai reamintit cum ar trebui să fim atunci când ne revendicăm ca oameni!

Bravo băieți și fete de la „Moise Nicoară“ pentru răspunsul pe care l-ați găsit și l-ați transmis celor din jur despre solidaritate, despre respect și afecțiune!

Despre modul natural și atât de frumos al rectitudinii nicicând mai necesară decât atunci când e nevoie să ne arătăm dragostea pentru aproapele!

Silviu Rațiu

Martie, 2016

Share Button

comentarii

9 comments

  1. Iulia says:

    Si in ce hal se exagereaza totul. Articolul de mai sus e exagerat de la maxim ,deoarece nu a fost neaparat un gest de solidaritate intentionata, s-a mers pe principiul efectului de turma. “Se striga pe hol in pauza? Mergem si noi.” Adunarea din prima zi era premeditata ca un efect al multitudinii de decizii care s-au luat fara ca elevii sa fie de acord.Domnul Roncea a fost doar un pretext (un pic cam penibil) pentru a se razvrati pe cei mai de sus, care nu au luat in considerare de ceva vreme incoace parerea elevilor. Nu spun ca el nu ar merita afectiunea elevilor, dar exteriorizarea acesteia a fost mult prea exagerata, intr-un mod mult prea “taranescs” pentru un scop mult prea neimportant.

    • Andreea says:

      Taranesc*
      Și domnul Roncea e important!

    • ROMEO says:

      Stimata Iulia,nu stiu care este virsta ta dar tare ma tem ca te paste un sindrom de uscaciune sufleteasca si imi pare rau.Sa te superi pentru ca un om – Roncea – este OM iar elevii de la Moise demonstreaza ca sunt vii si ca gindesc si actioneaza,asta e rau.E rau de tot!Dar cui sa-i pese ?

      • Iulia says:

        Nu ma supar, dar articolul de sus este exagerat peste masura. In plus, principala cauza pentru care aceasta “revolta” a ajuns la un anumit nivel este “efectul de turma”, ca mai frumos nu il pot numi. Si, asa cum am spus si mai sus, d.Roncea este pretextul pentru care s-a initiat revolta de catre cei mai mari, pentru a refula faptul ca opinia elevilor este luata in calcul intr-o masura mult mai mica decat acestia si-ar dori. Nu stiu cata tangenta directa aveti dumneaavostra cu problema, dar presa s-a ocupat doar de feno-text.

        • romeo says:

          Sa incluzi niste tineri studiosi de la unul din cele mai importante colegii din tara intr-o “turma” mi se pare cel putin nefericit.Apoi,chiar asa,din ce am vazut pe media,cei care au protestat parea a fi orice,numai o “turma”,nu!Pina una alta,draga Iulia,cred ca cel mai bine ar fi daca ai putea sa iei o mica distanta fata de ceea ce as numi subiectivismul dumitale deloc dezinteresat si sunt sigur ca,dupa aceea,imaginea iti va fi mult mai clara.

          • Iulia says:

            Pentru informarea dumneavostra, principalii protestari se afla in mare majoritate din clasele 5-6, maxim 7. Si eu nu i-am facut turma, am folosit termenul “efect de”. Iar eu v-as sfatui da vedeti problema un pic mai in profunzime, si nu de la nivelul acesta atat de superficial.

        • Părinte says:

          I-am văzut între protestatari pe majoritatea premianților școlii (atât de la liceu cât și de la gimnaziu). Am văzut o mulțime de olimpici (copii cu premii și medalii la Naționale: aur, argint, bronz).
          Iar dacă copiii ăștia au ieșit să protesteze pentru un portar, înseamnă că sunt premianți și la caracter.
          Așa că, frumoasă “turmă”! Dacă aș fi fost elev la CNMN aș fi regretat să pierd șansa de a face parte din ea 🙂

  2. moisist says:

    Asculta Iulia,mai bine te-ai uita in oglinda sa vezi cum striga din tine slugarnicia fata de cei pe care vrei sa-i aperi,basca nu ti-au cerut-o.Ei ai ales metoda pumnului in gura.Si daca tot ai luat-o cu profunzimi,pune-ti fata ochelari cind privesti imaginile inregistrate de camerele video.Ai sa ai suprize cu privire la virsta celor care au protestat.Fii fata serioasa!

  3. Anonim says:

    Iulia, principalii protestatri nu au fost cei din clasele 5-6-7, ti-o spun din interior asta, si si daca ar fi fost, cu atat mai bine ca la varsta lor au curajul sa stea pentru ce cred. Iar cat despre efectul de turma: Chiar crezi ca s-a urmat efectul de turma cand s-a stiut ca se risca media la purtare deoarece profesorii isi pot recunoaste elevii, si au fost pusi sa ii linisteasca? Copii de 5-6-7 chiar au nevoie de medii pentru a intra la un liceu bun.

Leave a comment

libris.ro%20
bioportal.ro%20
reduceriturism.ro

Mai multe din Editoriale

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare