Anchetă la Secţia Boli Infecţioase Copii

Publicat de actualitati-arad in 06 Mar, 2017 | Parerea ta

Consiliul Județean Arad a început o anchetă la Secţia Boli Infecţioase Copii a Spitalului de Urgenţă, după ce o mamă a comparat unitatea sanitară cu un „lagăr de exterminare“, în care perfuziile funcţionează greu, copiii nu sunt vizitaţi de medici, iar cei care au împlinit 7 ani se internează fără părinţi.

Preşedintele Consiliului Judeţean Arad, Iustin Cionca, a declarat, luni, că a fost sesizat printr-o scrisoare deschisă cu privire la Secţia Boli Infecţioase Copii a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.

„Azi dimineaţă (luni – n.r.) am dispus verificarea acestei sesizări (…), iar şeful serviciului, Mihai Şeran, a fost mandatat să contacteze părţile implicate. Dacă sesizarea se confirmă, Consiliul Judeţean va cere Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad luarea măsurilor disciplinare care se impun. Solicit şi pe această cale angajaţilor spitalului să manifeste respect faţă de drepturile şi demnitatea pacienţilor şi aparţinătorii acestora, asigurând un act medical de calitate şi raportându-se cu empatie faţă de beneficiarii serviciilor medicale“, a spus Iustin Cionca, citat de Mediafax.

Mama care trimisese scrisoarea deschisă, Cristina Rusu, scrie că şi-a dus fetiţa la spital pentru că se simţea foarte rău şi era deshidratată. Femeia scrie că pediatra şi asistenta de gardă au avut “o atitudine execrabilă”, fetiţei i-a fost administrată o perfuzie doar la insistenţele mamei, iar în cele 3 ore cât se administra perfuzie nimeni nu a venit să vadă fetiţa, “cu toate că tot personalul stătea de poveşti, la suc şi la prăjituri”.

Mai mult, Cristina Rusu scrie că a cerut un pahar de plastic ca să-i dea fetiţei apă, deoarece aceasta plângea de sete, însă a a fost refuzată.

“Nu am fost niciodată deranjată de condiţiile care lasă de dorit din spitalele noastre, atâta timp cât actul medical a fost ok. Dar ceea ce se întâmpla în această secţie nu se poate numi act medical”, susţine femeia.

Aceasta adaugă că, la internare, asistenta a anunţat-o că şansele să plece cu alte boli de pe secţie sunt de 50 la sută.

“Ajungem în salon, unde aşteptăm nici mai mult, nici mai puţin de 40 de minute, să ni se pună perfuzia. Într-un salon de maxim 6 metri pătraţi şi 2 paturi, suntem în scurt timp 4 mămici şi 4 copii, cu patologii diferite. Bineînţeles, şi aceşti copilaşi proaspăt internaţi aşteaptă câte o oră, două, să vină cineva să le pună perfuziile. Pe secţie există o singură asistentă. Nu există decât 2 dispozitive pentru agîţat perfuziile, aşa că ai noştri copii stau bot în bot, o fetiţă tuşeşte pe a mea, la fiecare minut.

Nimeni nu le spune acestor mamici nimic. Nici că trebuie să recolteze scaunul, nici că nu au voie să administreze copiilor lor lichide şi alimente. Nu li se dau oliţe, tăviţe pentru vărsături, nimic. Le fac eu tot instructajul, avusesem norocul să-mi dea toate informaţiile asistenta care ne-a făcut internarea şi care între timp ieşise din tură. Unuia dintre copilaşi nu-i merge bine perfuzia, în 6 ore i s-a scurs undeva la 10% din ea. În condiţiile în care avea nevoie de rehidratare urgentă.

Dar nu prea avem pe cine să anunţăm, timp de minim o oră, pe secţie nu mai poate fi găsit nimeni, nici doctor, nici asistentă. Într-un final, anunţăm, dar nu se face nimic, se scutură puţin perfuzia, care reporneşte puţin, pentru a se opri din nou. Cum vă spuneam, cu noi în salon avem o fetiţă care tuşeşte rău de tot, dar rău de tot. După vreo 3 ore de la internare mama începe să-şi revină din şocul iniţial şi întreabă asistenta dacă nu i se va administra ceva pentru tuse.

Ea se internase din cauza tusei. După jumătate de oră, vine răspunsul: i-a fost prescris un siropel de tuse, dar nu există în farmacia spitalului. De temperatura copiilor nu ne întreaba nimeni, fiecare mamă, cu termometrul de acasă, verifică din proprie iniţiativa temperatura copiilor şi surpriză: un 39,8, un 39,6.

Între timp, un copilaş vomită prin tot salonul, mămica săraca nu ştie între ce să se împartă, să cureţe sau să stea cu copilul care vrea să-şi smulgă branula. Din nou, nimeni prin zonă. Nu pot să vă descriu neputinţa, umilinţa şi dezorientarea din ochii mamelor”, scrie femeia.

Ea adaugă că doctorul care i-a făcut internarea promisese fetiţei ceai şi biscuiţi, în condiţiile în care micuţa plângea de foame şi de sete, dar nu a mai venit nimeni cu ceai şi biscuiţi.

“Secţia a fost a nimănui în jumătate din timpul cât am stat internată. Adică nici urmă de doctoriţă, infirmieră, asistentă”, adaugă femeia, care spune că după câteva ore de la internarea întrebat asistenta dacă îi vor face fetiţei analize, însă i s-a spus că în weekend laboratorul este închis.

Adică urma să stăm încă 2 zile cu tratament cu antibiotic intravenos, fără a avea un diagnostic clar. La internare, mi se comunică că fetiţa mai are nevoie de minim 5 perfuzii, i se fac doar 2. Perfuziile le oprim noi mamele, când se termină, în 10 ore cât am stat internate, doamna doctor nu a dat pe la noi, iar asistenta s-a uitat o singură dată la perfuzie.

Iar acum vine partea cea mai urâtă a acestei secţii, şi anume faptul că micuţii care au deja 7 ani împliniţi sunt internaţi SINGURI!!! Da, aţi auzit bine. Mamele nu au voie nici măcar să intre la ei. Nici să le dea mâncare, nici să-i şteargă la fund, nici să-i îngrijească, nici să-i spele. Sunt copii cu diaree şi vărsături, cu scarlatine, hepatite, etc, majoritatea cu regim alimentar, cu febră, deci care trebuie strict supravegheaţi şi îngrijiţi. Dacă mamele încearcă să intre pe secţie, sunt scoase afară cu paza”, mai scrie Cristina Rusu.

Potrivit acesteia, în secţie a fost internat şi un băiat cu diagnostic de meningită, fără mama lui, iar femeia se întreabă cum a fost pus diagnosticul atâta timp cât laboratorul nu funcţiona.

Share Button

comentarii

Leave a comment

libris.ro%20

Mai multe din Actualitati

… Socializeaza …

Certificat Web ziare ziare-pe-net.ro stiri in timp real! Stiri Ziare